Am fost de parere ca sportul este industria cel mai bine acoperita mediatic in Romania. Spun “am fost” pentru ca destul de des aceasta impresie mi se infirma.
Desi audienta generala a sportului este excelenta, iar suporturile prin intermediul carora este livrata informatia au progresat enorm tehnic, din punctul meu de vedere exista o mare problema la capitolul “oameni”.
Tabloidizarea e buna
Concret, senzatia mea este ca presa sportiva se confrunta evident si violent cu o criza de ziaristi valorosi. Spun asta nu pentru ca avem o presa sportiva tabloida, ci pentru ca avem o presa sportiva tabloida facuta de multe ori de ziaristi care isi demonstreaza subtirimea profesionala.
Tabloidizarea este o simpla optiune. Este un concept care tine treaz publicul, produce audiente pentru televiziunile comerciale si ajuta presa scrisa sa supravetuiasca mai mult decat onorabil. Este, pina la urma, un model de business care si-a dovedit si-si dovedeste succesul.
Problema este ca imbratisarea acestui model nu inseamna automat imbratisarea mediocritatii. Este o conceptie profund gresita conform careia daca tabloidizezi ai voie sa fii prost. Sa nu gandesti. Sa pui intrebari stupide, atit de stupide incat sa faci de ras toata breasla. Sa confirmi vorba aia care circula prin redactiile ziarelor generaliste: “La sport se duc aia prosti”.
Cum se poate naste o intrebare proasta
Multi vor da iar vina pe tabloidizare si vor gresi. N-are a face. E vorba in primul rand de cel care pune acea intrebare. De exemplu, o intrebare de acest gen poate veni din partea unui ziarist mediocru si fara personalitate care isi bazeaza intregul succes profesional pe relatia servila cu personajele din lumea sportului.
Omul respectiv este apreciat de superiorii sai pentru ca poate obtine o exclusivitate de la Mutu sau o plimbare cu Niki Mitea prin centrul Amsterdamului. E foarte important sa obtii asa ceva, dar cum obtii? Platind cu un jurnalism fara sare, fara piper, fara intrebari dificile, fara ceva interesant pentru public sau incomod pentru vedeta.
Astfel, tu, consumatorul de presa sportiva, auzi de la reporteri consacrati intrebri de gradinita: “Ei, a fost greu Dorinele cu nemtii?”. Intrebari ale caror raspunsuri nu-ti pot spune vreodata ceva.
Ai umor? Nu. Dar insisti sa ai? Da!
Acum cativa ani, la foarte multe conferinte de presa salile se umpleau de ziaristi, dar intrebarile veneau, in general, doar de la 1-2 dintre ei. Ceilalti ascultau raspunsurile, si le notau, le publicau a doua zi.
Acest gen de parazitism profesional merge si astazi pentru multi. Ii lasi pe altii sa puna intrebarile dificile pentru intervievat. De ce sa-ti strici tu relatia cu respectivul? In plus, daca ala e prost, gandeste si pune intrebari bune, de ce sa nu profiti?
O alta parte dintre cei care in trecut s-au aflat in starea de letargie au prins curaj. Adica, incearca sa puna intrebari ale caror raspunsuri sa fie amuzante. E greu. Trebuie sa ai si tu un pic de umor pentru a-l duce pe intervievat in postura de-a oferi o reactie amuzanta.
Daca nu ai, incerci sa ai. Vocea iti tremura, cuvintele ies din gura anapoda, cel din fata ta aproape ca-si face cruce si apoi raspunde cu lehamite: “Iar veniti cu intrebari de astea?”.
Solutia e la scoala
Sper sa nu sune amuzant pentru ca eu sigur nu glumesc atunci cand dau scoala ca solutie. In timpul studiilor de specialitate se pot invata o gramda de lucruri folositoare. Atit de folositoare incat atunci cand intri pentru prima data intr-o redactie sa descoperi ca sunt o gramda de lucruri pe care nu le stii, dar si o gramda de lucruri pe care tu le stii, iar unii veterani de-acolo nici nu le miros.
De asemenea, ziaristii care aleg sa-si studieze meseria si dupa ce au o pozitie clara intr-o redactie, au un avantaj competitiv evident. Sunt o gramda de resurse online gratuite care te pot ajuta sa cresti profesional si sa nu ajungi in postura de-a pune intrebari prostesti 
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
{ 24 comments… read them below or add one }
Pina cind oameni gen Nelu Bratu (ProTV) si Floriana Iacob (Antena 1) sunt in fruntea reporterilor de televiziune nu poti sa te astepti la altceva decit:
“intrebari prostesti”
si
“ziaristi fara personalitate care isi bazeaza intregul succes profesional pe relatia servila cu personajele din lumea sportului”
Am pomenit de Nelu Bratu si Flori, fiindca pur si simplu numele lor mi-a venit in cap.
Ca ei sunt cu ZECILE in redactiile de sport la diverse posturi tv sau in presa scrisa.
Din pacate, din cauza unor oameni care n-au niciun fel de pregatire specializata in jurnalism, dar in schimb s-au specializat in (scuze-ma!) “a da limbi” acolo unde trebuie, mie greu ca presa sportiva va depasi prea curind nivelul actual: mediocru!
Iti spun si de ce.
De fapt, raspunsul l-ai dat chiar tu:
“Omul respectiv este apreciat de superiorii sai pentru ca poate obtine o exclusivitate de la Mutu sau o plimbare cu Niki Mitea prin centrul Amsterdamului”.
Si cum Mutu, Chivu, X sau Y s-au obisnuit cu stilul “pupincursit” al asa zisilor “jurnalisti consacrati” e greu sa spargi bariera si sa faci vreo revolutie in presa.
O, da, cata dreptate ai! La ultimul paragraf ma speriasem, credeam ca trimiti oamenii la o scoala care nu exista.
Totusi, de ce nu scrii textele astea in ziar? Ma rog, tu stii mai bine.
Stefane, tind sa-ti dau acelasi sfat ca si Adrian- scrie si in ziar chestiile astea- parerea mea e ca asta ar demonstra ca ziarul este unul 100 % profesionist si are in redactie oameni de valoare (sunt sigur ca tu esti unul din cei mai valorosi); in plus, pe un simplu blog nu iti poti face vizibil mesajul decat pentru cateva zeci de oameni.
Nu m-am gandit niciodata ca si oamenii din meseria asta se impart in mai multe categorii. Sunt de parere, totusi, ca pentru a fi un jurnalist valoros si “incisiv”, cum se spune, trebuie sa ai o scoala si sa fii documentat in domeniu. Daca vrei sa fii doar un editorialist, nu cred ca ai nevoie de asa ceva (vezi Ionut Popescu, unul din cei mai buni editorialisti, parerea mea)
@ adrian georgescu,
sper ca e o gluma ideea cu aparitia unor astfel de articole in ziar. stii la fel de bine ca si mine, dar mai ales ca si stefan, ca acest lucru e imposibil. haide, aproape imposibil. eu cred ca acest concept de “blog” a fost dat in folosinta chiar de catre cei care au probleme “in a-si gasi intrebarile”. astfel, “cei care detin intrebarile” au impresia ca si-au gasit cea mai buna modalitate de exprimare. in 99,9% din cazuri e fals. stefan e doar exemplul fericit, pentru ca la el intrebarile sunt bune iar raspunsurile pe masura. dar asta cred eu: reprezinta doar 0,1 dintr-o suta de mediocrii obscuri.
Sempai ni rei!
Vladi, lucrurile astea nu prea au cum sa intre in ziar. Sunt de mic interes, aproape infim. Au loc aici si e sufiecient.
Adi, tu stii al naibii de bine treaba cu spatiul.
Dani, sunt multi ziaristi valorosi. Din pacate sunt putini vizibili uneori in presa sportiva.
@stefan,
or fi. insa eu am trecut prin…4 redactii diferite si asta e procentul pe care l-am intalnit.
ps: sper ca dezamagirile de la ultimele contacte cu oamenii din presa nu mi-au intunecat gandurile:)
Buna interventie, BUNA, BUNA BUNA.
nu pot sa zic ca sunt printre cei care ii simpatizeaza pe n.b. sau f.i. (dimpotriva), insa pana una alta ei sunt printre oamenii care pun tot timpul intrebari si care, one way or another, au anumite exclusivitati. sunt zeci de reporteri pe care nu i-am auzit in viata mea punand o intrebare (buna, rea, orice fel) , dar comenteaza si critica si rad pe la spate de “intrebarile proteviste”. oamenii care carcotesc nejustificat la intrebarile “proteviste” mi se par obtuzi si nu inteleg conceptul de presa tabloida…asta e, get over it. sunt tot timpul aceiasi oameni (buni, slabi, whatever) care pun intrebari, restul doar asista si ii critica pe aia care cat de cat se straduiesc. Eu, recunosc, nu am prins “vremea buna” in care presa sportiva era presa sportiva…si tolerez bine si stirile realitatii si cele ale pro tv-ului. sa stii ca intrebarile alea “stupide” de care zici tu, care “te fac de ras in toata breasla” nu sunt – totdeauna rezultatul mediocritatii. intrebarile alea “stupide” (si aici ma refer la alea care sunt pe langa sport, care te indemna la scandal, la caternica, la misto-uri, sa rezumam “la protevisme”) sunt uneori puse ca sa faca show, sa faca audienta. sa faca circ. si circul face audienta. realitatea sa intrebe in ce sistem joaca hagi , iar pro tv-ul sa intrebe de curvele care stau in hotelul stelistilor de la praga. fiecare cu treaba lui. stirile de televiziune nu sunt ca alea de ziar. Trebuie sa fie si spectacol.
Nu vreau sa dat nume – multe au aparut in Premiile tastatura de lemn de anul trecut. Restul vor aparea in acest an – ma gandesc la modul cel mai serios sa fac mai multe sectiuni: juniori, seniori, dinozauri. voi ce parere aveti?
Fara importanta: tabloidizarea este buna, am si explicat de ce cred eu asta. Intrebarile prostesti nu sunt “protevisme”. Intrebarile prostesti sunt intrebari prostesti.
Uite exemplu de intrebare auzita astazi de colegul Otopeanu la aeroport, intrebare care n-are a face cu abordarea editoriala a vreunui post, ci exclusiv cu capacitatea reporterului de-a-si face meseria:
“Adi (Adrian Ilie), crezi ca este importanta o victorie sau un rezultat bun la Praga? E important cum pleci in primul meci?”
Habar n-am cine-i autorul, dar zi-mi si mie, cum poti castiga bani asa?
colegul tau otopeanu a pus vreo intrebare la aeroport azi? atata timp cat nu i s-a auzit glascioru’ si isi face materiale pe intrebarile “idioate” ale altora, …nu cred ca e cazul sa comenteze.
Am zis in text faptul ca sunt destui cei care traiesc aproape exclusiv pe spinarea altora.
Este incredibila gasca de asa-zisi ziaristi care vin la aeroport sa-l astepte pe, sa zicem, baiatul ala care e cuplat cu una de la Bambi, nu mai stiu cum il cheama. Unul pune intrebarea (sau dupa caz intrebarile, in functie de cheful marii vedete), ceilalti stau si asculta si apoi pleaca in redactie, unde, ce e si mai grav, majoritatea asteapta sa dea agentiile stirea, sa vada cum sa abordeze “subiectul”.
Cred ca nu v-ati pus problema ca unii din lumea fotbalului nu au, pur si simplu, nivelul intelectual de a raspunde la o intrebare mai acatarii. De aici si nevoia unor reporteri de a pune intrebarea la modul “Crezi ca va fi un meci dificil?”, sa nu fie necesar ca dobitocul sa gaseasca un adjectiv pentru partida trista pe care o va avea de jucat.
Am fost reporter vreo 4 ani, peste tot ziaristii pot fi impartiti in cam 3 categorii: oameni care pun intrebari bune, altii care pun intrebari proaste si cei mai tristi, aia care nu zic nimic. Astia din urma, evident, sunt cei mai naspa pentru ca de multe ori i-am auzit comentand aiurea pe seama celor care de bine, de rau, incearca sa-si faca treaba.
Iar Gazeta Sporturilor ar fi ultima care ar fi in masura sa comenteze calitatea reporterilor, pentru ca vad zi de zi cat sunteti de aplecati spre scandal, spre tzatze, spre subiecte minore si, evident, spre fotbal, desi exista o gramada de sporturi si de performante care ar trebui bagate in seama.
Faza despre care spui, cu scoala, e discutabila. Exista prea multi ziaristi buni care n-au facut jurnalismul si prea multi ziaristi-marionete absolventi de facultate in domeniu.
Eu cred ca intrebarile bune capata contur doar atunci cand te hotarasti sa obtii o reactie. Si nu o mormaiala, un ridicat din umeri sau un pocnit din degete. Altfel , putem discuta la fel de linistiti despre vreme. Obtinem aceleasi efecte.
Problema este cand ei ajung sa ne deranjeze !
In ceea ce priveste dorinta de perfectionare, indiferent de domeniu, trebuie sa stii ca vrei mai mult de la tine. Si multi sunt atat de linistiti cu ei insisi, incat ar fi pacat sa-i deranjam
Si Stefan , specializarea fortei de munca este intr-adevar o problema azi, in toate domeniile.In vreo 5 ani se vor decanta lucrurile si cine va vrea sa urce va avea si mijloace si sustinere reala.
*problema este ca ei ajung sa ne deranjeze
Scuze
Asa sa fie:)
@fara importanta: pe principiul “daca taceai filosof ramaneai”, erai mai castigat!
Pt “si mai fara importanta”: Otopeanule, ciocu’mic! Te simti?
fara importanta – draga, cind spui ca tolerezi stirile realitatii, ma astept sa te referi la cele “generale”, nu la sport.
Stefan
Interesanta analiza. Sunt curios care e impresia colegilor tai: atat din vechea garda, cat si cei tineri.
Parca as completa putin: cred ca exista si o oarecare lipsa de comunicatie intre ziarist si consumatorul de presa. La Gazeta lucrurile s-au mai schimbat de cand cu blogul GSP, insa aproape ca se ajunge in latura cealalta, se scrie pentru majoritate, sacrificand calitatea scrisului. A crescut numarul vostru de cititori,
dar calitatea ziarului?
Nu zic ca nu aveti dreptate in comentarii, dar se trece cu vederea si un alt aspect, apropo de unii care sunt sau par “purtatori ilegali de microfon”. Nu putini sunt cei care stau degeaba, atarnati de microfoane, la interviul dat tuturor posturilor, iar apoi au interviu separat cu fotbalistul. Sau poate e luat interviul dinainte. Se sta insa la sincroane, pentru ca nu stii niciodata ce intrebari noi si raspunsuri apar. Si inca mai sunt destule interviuri luate separat. Acolo se vede cine e reporter sau nu.
{ 2 trackbacks }