O buna perioada de timp, BCR si Posta Romana mi s-au parut unele dintre cele mai slabe institutii din perspectiva relationarii cu proprii clienti.
Posta se chinuie cu succes sa-si pastreze acest statut. Au un personal slab pregatit si au o gramada de angajati nervosi, lenesi, plictisiti etc.
Mai mult, Posta reuseste sa ma uimeasca de fiecare data cand le lipsesc diverse tipuri de plicuri. De la cele clasice pana la cele A4 sau la cele cu “bule” de protectie. Nu mai vorbesc despre orice fel de colet. Parca n-ar fi business-ul lor, ci al tuturor comerciantilor care au astfel de marfuri in magazine situate exact pe langa oficiile postale.
BCR in schimb a facut un progres evident dupa privatizare. Adica se cunoaste faptul ca au investit in trainingul oamenilor de front office, se misca mai bine ca inainte si, culmea, multi dintre acesti oameni au invatat sa fie chiar si amabili.
Nu foarte amabili ar spune o experienta de-a mea, de saptamana trecuta, cand am incercat sa schimb niste monede adunate in ultimul an si ceva.
Am vrut sa le schimb pe la cateva banci de prin centru, majoritatea de pe Magheru. Raiffeisen mi-au spus ca n-au nevoie si ca nu e obligatia lor sa ma serveasca in aceasta privinta.
Banca Transilvania, faimoasa pentru serviciile oferite, mi-au spus ca pot face o depunere, dar de schimbat nu schimba. Cica au si un anunt legat de asta, dar nu l-am vazut eu.
La un BCR de pe Magheru am insistat un pic mai mult si am facut-o degeaba - ”Schimbarea de monede nu e o operatiune pe care sa nu o putem refuza. Daca aveam nevoie, vi le schimbam, daca nu, nu le schimbam. Doar daca faceti vreo depunere va putem lua astfel de bani”.
Asta a fost. Am asteptat cateva zile si am revenit sa fac depunerea. Am platit o rata pentru cineva folosind si cei 94,5 lei impartiti astfel:
- 119 monede - 0.5 lei
- 285 monede - 0,1 lei
- 133 monede – 0,05 lei
Nu mi-a facut vreo placere experienta si nu spun asta pentru ca a lipsit de la ghiseu angajata care mi-a refuzat tranzactia in urma cu cateva zile.
In primul rand, am fost asigurat de un angajat ca plata unei rate in monede se face atunci cand vrei sa-ti bati joc de cineva. Dupa ce BCR a bagat niste mii bune de euro in pregatirea lui, atat l-a dus pe ala mintea, ca vreau sa-mi bat joc de cineva. Apoi…
Ce m-a uimit cu adevarat
Apoi am fost preluat de paznicul BCR si am stat vreo 20 minute pana cand el, un tip pe nume George, a trebuit sa faca munca functionarilor de acolo.
A numarat omul, a calculat, a transpirat de efort, a trecut pe hartie, a bagat monedele in saci de panza si i-a depus la ghiseul casieriei.
In afara ca a durat cam mult, pot spune ca a paznicul mi s-a parut cel mai de treaba angajat BCR intalnit de mine vreodata. Omului ii lispea figura inexpresiva a multora dintre colegii sai, ii lipsea raceala aia clasica a unora dintre oamenii care lucreaza cu bani, ii lipsea nervozitatea, ii lipsea greata.
Mi-a spus ca s-a mai ocupat de curand de o clienta care, tot asa, adusese monede la schimbat. Nu-l deranjeaza ca e pus la munci de astea, dar i-ar da un cap in gura tipului care mai devreme imi spusese mie povestea cu bataia de joc: “mi se pare ca-mi vorbeste pe un ton cam superior”. Nu-i este frica de nimeni: “Pe mine m-a adus directoarea aici. Ea stie ce pot eu…”
Inca o surpriza la ghiseu
In momentul efectuarii platii am descoperit inca doua lucruri care ma conving de faptul ca BCR este o banca foarte speciala: a trebuit sa platesc un comision de 4 lei pentru ca nu eram eu titularul contractului de imprumut si un comision de 1 leu pentru ca n-am platit acea rata exact in ziua scandentei.
Adica ei nu fac nici un efort in plus daca platesti tu rata sau ti-o plateste altul, tot programul ala ti-l deschid, semnezi o chitanta pe care apare numele titularului de cont, nu al tau, dar platesti.
Probabil au descoperit ca sunt atat de multe cazurile in care altul decat titularul plateste incat e pacat sa nu profite.
In plus, cati vin exact in ziua scadentei sa faca plata? Cei de la BCR stiu ca sunt putini, au inmultit numarul celor care platesc mai devreme sau mai tarziu cu 1 leu si au pus-o de-o noua afacere.
Sa va fie de bine! 
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
{ 10 comments… read them below or add one }
Sunt atat de multe de discutat pe acest articol…
In primul rand, tot respectul meu pentru d-ul paznic George, de la BCR. Daca imi spui si care e agentia, o sa trec sa-l salut, cand am drum prin zona.
Acum, legat de subiect in sine:
1. Ma batea gandul si pe mine, la un moment dat, sa scriu despre sarcinile de lucru ale paznicior din ziua de azi- i-am vazut facand numeroase activitati, de la cea de “host” (cel care te intampina), la activitati de secretariat (preluat documente si sortarea lor) sau chiar client service (cum este si cazul in articolul de fata). Pe undeva, e bine ca oamenii respectivi isi mai pun creierul la treaba, din cand in cand, si mai scapa de monotonia pe care o presupune job-ul lor. Pe de alta parte, consider ca ar fi normal ca ei sa fie platiti in plus pentru aceste activitati ce ies din fisa postului (la nivel teoretic, ca practic nu cred ca exista prea multe asemenea cazuri).
2. Problema cu schimbatul banilor am discutat-o, pe vremea cand la magazine era un obicei sa ti se dea restul in gume de mestecat/bomboanem, cu un coleg care stia pe un patron de magazin. Patron care ii spusese lui ca nu are bani marunti in magazin fiindca bancile nu vor sa-i schimbe. Ei bine, o prietena de-a mea mi-a spus ca legea impune bancilor sa schimbe bani atunci cand li se cere. Presupun ca legea se aplica la fel, mai ales cand este vorba de a primi niste bani (nu doar sa ii schimbe). In orice caz, poate nu ar fi stricat un telefon la OPC… cine stie?
3. Referitor la comisioanele platite daca nu esti titularul contului- cat de nesimtit/lipsit de etica/rusinos/etc ti se pare ca o banca sa iti ia comision pentru faptul ca platesti rata unui om decedat? A patit-o mama mea vitrega, saptamana trecuta, cand s-a dus sa lichideze un credit pe numele tatalui meu, cu copie dupa certificatul de deces. Mie, unul, mi se pare o magarie (nu stiu cum altfel s-o numesc) de cea mai joasa speta.
p.s. nu pot sa nu apreciez rabdarea de care ai dat dovada, numarand toate cele 1037 (am calculat corect?) de monede.
Ei da, paznicii se ocupa de numarat monede, iar femeile de serviciu de dat explicatii … am intrebat candva de ce platesc 1 leu ( comision pentru “platile numerar”)… si a sarit, “binevoitoare”, femeia de serviciu sa-mi explice “ei, daca nu vrei sa platesti, fa-ti card!” … evident nu am plecat din banca pana nu a venit Directoarea…
Nu stiu, eu nu m-as fi bagat la discutii cu Directoarea… George a fost de treaba, dar Directoarea l-a adus acolo si daca o suparam pe Directoare, poate il suparam pe George… ori George cand se supara, mai scapa cate un cap in gura… Nu stiu ce sa zic…
@ Vladi – ai gresit la numarat. Sunt mai putine.
Legat de punctul 3 – asta-i prostie curata. Serios.
hahaha! am gresit teribil. Nu stiu de unde am mai adaugat fix 500 de monede… probabil “din burta”.
Apropo de mărunt, ştii cum e în Buenos Aires?
Apropo, vezi că 0,1 lei, nu 0,1 bani… la toate cifrele de mai sus.
Am citit, interesant, habar n-aveam. Prima data can am vazut poza din New Yorker m-am gandit ca doar cersetorii se duc la banci sa schimbe monede.
Mersi pentru atentionare, am modificat. E posibil sa fi avut in cap sa trec formule de genul 50 de bani, 10 bani, 5 bani, dar m-a influentat George care a scris pe hartia lui 0,5, 01, 0,05
Pai, Georgel fu de treaba, nu si femeia de serviciu…
stefan, se pare ca paznicii sunt oameni de baza in bancile de pe aici. am avut de platit 600 de lei si aveam numai bancnote de 5 lei. functionara nu avea chef de numarat, nu putea sa le bage la masina pentru ca nu erau puse cap la cap, asa ca m-a trimis la omu de la GAS (parca) Security.
omu asta parea antrenat in domeniu. dexteritatea lui m-a uimit.