Cateodata, aflarea adevarului poate dura 35 de secunde. Cel putin in cazul lui Morosanu, supranumit publicitar “Moartea din Carpati”, atat a durat. Kemayo l-a trimis la podea cu un genunchi care rar isi rateaza tinta cand este indreptat spre un sportiv categoric nepregatit in acest moment pentru acest nivel.
Minciuna in schimb a durat mult mai mult. Daca-i dai deoparte pe cei care au treaba cu luptele de ring si dincolo de simpla urmarire a meciurilor, restul telespectatorilor au crezut ca baiatul nervos din promo-uri chiar este un luptator special.
E adevarat, omul are inima. Si nu pentru ca urla, ca e vesnic tensionat inainte de meciuri, ca sparge mese sau ca musca din gratiile custii-decor. Omul are inima pentru ca a reusit de cateva ori sa tina un ritm ridicat in lupta, ritm pe care exclusiv pregatirea sa actuala nu-l poate oferi. Poate unii dintre voi vi-l mai aduceti aminte si pe faimosul la un moment dat “Bad Boy” Badea.
Boxerul acela umflat de reclama care a capotat penibil intr-un meci transmis live. Intr-un fel, Morosanu este acum in aceeasi situatie. S-a aflat adevarul: este departe la ora actuala de orice inseamna in mod real K1. Partea buna este ca acum o stie, deci poate sa treaca serios la treaba si sa invete ca in sportul acesta nu a avut niciodata succes vreun individ cu gauri mari de instruire in sporturile de contact.
Toti cei care au castigat au facut-o pentru ca au in spate, in general, o cariera de cel putin 10 ani in sporturile de contact, nu pe terenurile de rugby.
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
{ 2 comments… read them below or add one }
Corect.
Da, Stefan! Un articol pe un domeniu pe care-l stim bine amandoi
, fara tehnica, dar cu “vână” si multa vointa.
Eu nu am vazut lupta, dar am auzit de K.O.-ul suferit repede si ca Morosanu a fost cam “pe langa”. Oricum, din momentul in care am aflat ca lupta cu Kemayo, mi-am dat seama ca nu prea are ce cauta la gala respectiva Morosanu. Imi place de el, in sensul ca mi se pare distractiv, dar si foarte ambitios. L-as caracteriza ca un fel de Badila al nostru
Nu stiu care a fost cauza esecului- i s-a urcat la cap cum ca ar fi invincibil, din cauza publicitatii care i s-a facut, sau pur si simplu s-a dus la gala respectiva pentru bani, fara sa-l intereseze prea mult ce o sa faca acolo.
La un moment dat, am trait si eu o dezamagire cu Sensei-ul nostru, cand l-am vazut in prima lui gala televizata, de kickboxing, in care chiar s-a facut de ras. In plus, toti prietenii ma intrebau ce a fost in capul lui cand s-a bagat la gala respectiva.
Pana la urma, cine stie? Poate toate galele astea se reduc la doua optiuni: te duci acolo ca sa castigi niste bani, fara sa-ti pese de ce o sa se intample, sau te pregatesti ani buni inainte sa participi la asa ceva, si intri in ring doar cand te simti tu pregatit la maxim, sau iti spun altii (mai buni ca tine) ca esti pregatit