Inainte de Paste, saptamina trecuta, am trait o senzatie pe care nu am mai avut-o de foarte mult timp
Nu-mi aduc aminte cu exactitate cind am cunoscut prima data aceasta senzatie. Cred ca se intimpla prin primii ani de scoala si avea legatura cu decizia invatatoarei de-a ne permite sa jucam fotbal in ora de sport, nu sa facem matematica.
Matematica si fotbal
Tot de fotbal si de matematica se leaga si intilnirile de mai tirziu cu aceasta senzatie. Erau zilele acelea de mai luminoase petrecute in clasa, la ora de matematica si cu gindul ca peste citeva zeci de minute voi juca fotbal in curtea scolii cu o gloata de pusti galagiosi. Aha, cam ala-i sentimentul. Profesorul nu mai are nici o putere asupra ta. Ai doua note deja, trebuie sa asculte pe altii daca doreste. Nu trebuie decit sa induri trecerea minutelor. Sa te uiti la ceasul ala electronic si, eventual, sa-l dai un pic inapoi pentru a-ti pacali simturile. Vrei ca atunci cind el iti arata ca mai e juma’ de ora, tu sa zimbesti hoteste stiind ca, de fapt, mai sunt doar 10 minute….
Carti de-ti sta inima in loc
Suntem in aprilie, dar mie imi zboara mintea la zilele de mai. In mai se simte ca nu mai e mult pina la vacanta. Profesorii o stiu si parca nu mai au nici o forta. Iar senzatia aceea revine de fiecare data. Mai ales daca intram in biblioteca aia mica din Ramnic, in care mirosea vesnic a coperti de carte veche si in care te puteai plimba printre rafturi mult timp, fara ca bibliotecarelor sa le pese vreun pic. Gasem un titlu care ma incita si-mi statea inima in loc intii pina ma convingeam ca respectiva carte are si paginile de la sfirsit, iar apoi de placere. Luam cartea din raft, respiram, ma mai lacomeam la inca una-doua si plecam spre casa.
Din nou fotbal
La Rimnic sunt niste locuri de joaca asa cum nu veti gasi in nicaieri in toata Romania. Orasul asta pe care-l traversezi in 30 de secunde de mers cu viteza legala ascunde dupa blocuri, la interior, un sir de parculete legate intre ele. Sau de terenuri de fotbal, as zice eu. Ei, pe un teren de asta iti puteai lasa ghiozdanul, la gramada formata de altii inaintea ta, si puteai juca din nou fotbal.
Mda, plecai cam prafuit de-acolo si ajungeai cam tirziu acasa. Oricum, nu conta, in minte iti era din nou cartea de la biblioteca iar in jur, peste tot, aerul ala ciudat care anestezia orice amenintare a fericirii tale.
PS: Poza este facuta, cred, undeva in clasa a III-a sau a IV-a, intr-o zi precum cea despre care am vorbit mai sus. Eu sunt cel din centru, imbracat in uniforma neagra. Cu vreo doua exceptii, imi amintesc numele complete ale colegilor mei de atunci.
Primul rind de sus: Adrian Lupu, Madalina Aldea, doamna invatatoare Zainea, Vicol Anamaria, Rares Tudor
Rindul doi: Marius Dogaru, Manole, Adrian Panait, eu, Ovidiu Budica, Badiu, Daniel Dafina si Florin Berechet
Rindul trei: Silviana, Ionela Grecu, cele doua Oana Dumitru si Carmen Gheorghe intre ele
Rindul patru: Carmen Burlacu, Aura Murgoci, Nicoleta Tocileanu, Crina, Rodica Cernea, Alina Dobrin si Mirela
Postari asemanatoare:
- Efectul interpretarii cu talent a Constitutiei
- Un partid mare cu lideri mici
- Vedetele anticipatelor
- Cind iti pute Romania
- Vadim de legat
Aboneaza-te acum prin RSS sau prin Email si vei afla instant tot ceea ce voi publica nou pe blog!
{ 11 comments… read them below or add one }
esti dat naibii Stefane!Ai reusit sa atingi o coarda sensibila, si asta ma irita putin…..nu-mi place cand reusesti sa ma invingi cu cateva randuri. Nu mai stiu care este scorul, dar acum chiar nu mai conteaza.
Este fain mirosul de mai…
Misto. Nu la fel de misto precum “Perioada sufletului meu”, dar merge
)) Glumesc, evident.
)))
Celia si Stefan: povestea voastra continua! Mai oameni, voi aveti o poveste, se vede
Multumesc de aprecieri, Celia, dar nu exagera. Il faci prea atent pe Cristi la relatia noastra:D
frumoasa “confesiune”
eu o sa simt anul acesta ultimul parfum de mai, cel decisiv…
Pentru o copilarie reusita, Ramnicu Sarat e orasul ideal, pacat ca nu pot spune asta si pentru un viitor cat de cat.Posibilitatile sunt limitate:(.
Ai idee cat a trecut de cand nu ai mai postat?? Eu stiu ca importanta este calitatea si nu cantitatea, dar totusi, nu crezi ca exagerezi? Pentru un blog care a primit titulatura de cel mai bun al lunii, nu te ridici deloc la nivelul asteptarilor cititorilor tai.
Stefan, nu este suficient!!!
Stefane,nu erau doua Oana Dumitru…Carmen Gheorghe era intre Oana Dumitru si Simona Dumitru
si l-ai uitat pe bietul Manole Nicolae,cel care este intre Panait Adrian si Dogaru Marius:)mi-a facut placere sa revad poza,multumesc
Nu l-am uitat pe Manole. E trecut doar cu numele, nu si cu prenumele. Pe ambele Dumitru le chema si Oana. Simona era cea care a plecat in clasa a 5-a de la noi. Dar o chema si Oana, retin de la strigarea catalogului, cind se rosteau, uneori, ambele prenume.
nu!una era Oana si cealalta Simona Dana!Cu Manole ai dreptate…insa cu cele doua nu!:)
Posibil sa ma insel
Observa ca lipsesc insa multi baieti: in primul rind Rica, apoi Constantin. Mercan nu stiu daca mai era cu noi atunci… Lupu Adrian e si el lipsa la apel.