Informatorii din spatele blocului

 

Conform istoricului Marius Oprea, 400.000 de romani ar fi turnat la Securitate. Cred ca am cunoscut doi dintre ei

 

 

 

O parte din copilarie mi-am petrecut-o intr-o gasca de pusti care evolua pe scena din cartier in paralel cu o gasca formata, in mare parte, din fratii nostri mai mari. Incercarile noastre de a intra in oragnizatia matura a fratilor nostri erau stopata simplu printr-o formula care ne oftica la culme: “Copiii mici stau acasa!”

Ei, cei mari, care trecusera toti de clasa a patra, dar dintre care putini ajunsesera la liceu, erau cei care mergeau la “agatat”. Grupul de vreo 10 indivizi, se deplasa in forta la unul dintre blocurile vecine si strigau de sub fereastra vreo poama a cartierului: “Oana! “Oana!”. Cind tatal respectivei se satura de urletele lor, iesea omul la geam si urla un “’tu-va Dumnezeii mamelor voastre…” de-ajuns cit sa-i puna pe fuga.

Goana lor se termina cu gifieli la scara unde ne adunam toti si, acolo, incepeau povestile incredibile din care se afla ca diferiti membri ai gastii urcasera pina la Oana in timp ce ceilalti strigau si ca facusera cu ea lucruri pe care nu le pot descrie neavind informatii clare in ceea ce priveste virsta tuturor celor care viziteaza acest blog.

Intr-una dintre aceste reuniuni de la gura scarii am aflat porecla unui vecin care locuia in blocul respectiv.

Despre Ciripoi

Gabi Glodeanu, cel mai creativ baiat din spatele blocului in ceea ce priveste punerea de porecle, i-a spus Ciripoi. Si i-a spus asa de pe cind aveam eu vreo 7 ani, asta insemnind cam cu aproape doi ani inainte de Revolutie.

Ciripoi era un individ pe la 50 de ani. Parea ca singura sa ocupatie era pescuitul in apa Rimnicului. Sotia facea zilnic naveta intr-o localitate aflata la vreo 20 de kilometri de oras, iar dintre cei trei fii ai sai, unul, cel mic, facea partial parte din cercul meu de prieteni.

Cred ca acest Ciripoi a patimit cel mai devreme de pe urma faptului ca lumea il banuia a fi turnator la Secu. Sleahta noastra de vreo 10-15 draci a caror virsta nu depasea 10 ani, venea in plina zi la geamul de la baie al individului (omul locuia la parter) si, ori urcindu-se unul peste umerii altuia, ori pur si simplu apropiindu-ne de perete, urlam cit puteam: “Ciripoi!”. Apoi, intr-o dezorganizare totala, fugeam spre digul riului Rimnic sau ne ascundeam prin scarile invecinate.

In acei ani, nu am stiut decit ca porecla Ciripoi il oftica profund, dar nu si de ce era poreclit asa.

De altfel, am incetat sa-l strigam Ciripoi dupa ce, intr-o seara, un nene sectorist (faimos pentru ca i s-a sudat un carucior de butelii de cadrul bicicletei si s-a plimbat cu ciudatenia rezultata de la circiuma pina acasa) ne-a facut o vizita. Cu toata seriozitatea, ne-a cerut sa-i nu-i mai spunem lui Ciripoi asa.
Am respectat dorinta militianului si, din acea zi, am inceput sa-l strigam Ciripoi doar pe fiul cel mic al individului, pusti poreclit pina la acel moment Măndel sau Făcîla.

Despre Sobolanu’

La o scara distanta de Ciripoi, locuiau alt personaj banuit de adulti de aceleasi practici. I se spunea Sobolanu din motive ce tineau, credeam eu, exclusiv de fizionomia sa. Porecla i-o pusese acelasi Gabi Glodeanu.
Sobolanu’ avea o fiica grasa si urita cu draci, pe care o strigam, logic, Sobolanca. Imi dau seama ca atunci cind sintem mici, manifestam o cruzime deosebita fata de defectele celor din jur. Sobolanca era insotita de strigatele noastre de la iesire din casa si pina cind ori atingeam noi un anume grad de plictiseala, ori iesea si Sobolanu’ din casa intr-un sprint menit sa ne zburataceasca.

Gabi Glodeanu ii mai spunea lui Sobolanu’ si Sifon. Eu, si-n acest caz, n-aveam habar care era motivul. Pentru mine sifonul era chestia aia metalica de a carei incarcare fugea frate-meu. Gabi insa, care era mai mare decit toti ceilalti, stia, iar Sobolanu’ avea la rindul sau de suferit de pe urma strigatelor noastre slobozite catre geamul sau de la etajul trei.

Amuzant cu Sobolanu’ era ca avea ambitie. Cobora si alerga dupa noi aproape de fiecare data. Era extrem de incitant in zilele alea de vara, cind caldura plictiseste totul, tu sa ai distractia ta la scara de-alaturi.

Conform unei povestiri de-a fratelui meu, dupa Revolutie, cam pe cind o mare parte dintre ei ajunsesera la liceu, ei ar fi urcat scarile pina la usa lui si ar fi lovit cu picioarele in aceasta pentru a-si demonstra vitejia. Usa s-a deschis intr-o parte, iar Sobolanu’, era cazut la pamint, asemeni fostului regim.

Pentru aceasta ultima parte a povestirii nu bag mina in foc avind in vedere ca fratele meu era, uneori, unul dintre cei care sustinea ca a facut diverse chestii cu Oana cit timp restul grupului se multumea doar sa o strige.

Victima – tatal lui Ghiutza

In blocul lui Sobolanu’, la parter, locuia un pusti poreclit de Gabi Glodeanu, Ghiutza. Pentru ca si mama, si bunica acestuia il numeau zilnic “timpitule”, “cretinule” sau in alte astfel de moduri, nu am stiut niciodata cum il chema cu adevarat. Stiu insa ca tatal lui Ghiutza a fost unul dintre cei care au facut puscarie pe timpul lui Ceausescu pentru ca, se spunea dupa Revolutie, l-ar fi enervat niste activisti de pe la locul sau de munca si ar fi reactionat urit.

Cit timp a lipsit taica-su de-acasa, Ghiutza a sustinut despre el ca e miner si ca e plecat la munca. Suna bine aceasta explicatie, iar noi am acceptat-o fara probleme. Singurul lucru pe care nu-l acceptam era Dacia 1300 a tatalui lui Ghiuta. Masina era un hirb in toata regula, care nu mai fusese miscata din loc dupa plecarea omului de-acasa.

Cea mai mare distractie consta in fortarea uneia dintre usi si patrunderea in interior. Apoi, era foarte important ca toti cei care intrau in masina sa iasa din ea in timpul scurt scurs de la urletele slobozite de pe geam de bunica lui Ghiutza si momentul in care mama lui iesea din scara in viteza pentru a ne prinde. Naibii, n-a reusit nici macar o data!

Dupa Revolutie, tatal lui Ghiuta a iesit din inchisoare. Eram in parculet absolut toti cei din grupul care a violat repetat sistemul de inchidere al Daciei cind muntele ala de om a venit cu Ghiutza de mina si i-a zis: “Astia sint? Da-le cite una, ma!”.

Ne-a dat cite una si am incasat-o privind cu mare respect la tatuajele grosolane care se intindeau pe pielea bronzata a lu’ Ghiutza cel batrin. Mama, ce tata!

Postari asemanatoare:

1. Aventurile mele politice
2. Mai calm decit Carlos
3. Bine-ai venit pe blogu’ lui Beldie

Aboneaza-te acum prin RSS sau prin Email si vei afla instant tot ceea ce voi publica nou pe blog!