Cred ca publicitatea romaneasca este un fel de India
Nu din punctul de vedere al dezvoltarii fenomenului publicitar, ci dintr-o perspectiva aproape sociologica. Exista aici, la fel ca acolo, doua lumi bine definite. Cea a “clasei de jos”, formata din toti cei care se inghesuie pe forumuri si discuta aprins despre copywriting, pitch-uri, carti de specialitate, clienti faimosi si campanii reusite sau nu. Ei sunt cei care atunci cind nu critica, spera. Spera sa fie remarcati in urma unei licitatii de idei, sa ajunga intr-o agentie sau sa-si faca o agentie impreuna cu tovarasii de galagie. Sunt extrem de proaspeti. De vii. De adevarati.
Apoi sint “cei de sus”. Cei care merg la Portoroz si cistiga premii, cei care sunt invitati la Marca Inregistrata sau Apropo TV. Cei care lucreaza in companii afiliate lanturilor multinationalelor. Cei ale caror idei au adus incasari uriase clientilor sau le-au cheltuit bugete impresionante fara a obtine rezultate. Cei care folosesc foarte des in discurs englezisme gen “smart” sau “funny”. Sint cei banuiti de prima categorie ca ar fi mai putin destepti decit ei, dar mai norocosi.
Cred ca publicitatea europeana este un fel de India. Nu din punctul de vedere al dezvoltarii fenomenului publicitar ci dintr-o perspectiva aproape sociologica. Exista aici, la fel ca acolo, doua lumi bine definite. Cea a “clasei de jos”, formata din virfurile publicitatii din Romania, Bulgaria, Croatia, Polonia, Ungaria… cam toata Europa Centrala si de Est. Cei care merg anual la festivaluri cu importanta regionala, gen Portoroz (Slovenia). Sint cei care spera. Spera ca intr-o zi vor cistiga un premiu la Cannes sau vor ocupa o pozitie de conducere intr-o agentie dintr-o tara importanta a Europei.
Apoi sint “cei de sus”. Cei care merg la Cannes si cistiga premii. Sint Germania, Marea Britanie, Franta, Spania… Sint cei care lucreaza pentru parintii clientilor din Romania. Sint cei ale caror idei au adus clientilor profituri de miliarde de euro sau cei care au sorbit bugete uriase fara a aduce beneficii clientilor… Sint cei banuiti de “cam toata Europa Centrala si de Est” ca ar fi mai putin destepti decit ei, dar mai norocosi geografic.
Cred publicitatea mondiala este un fel de India. Exista SUA si restul lumii.
Postari asemanatoare:
- Despe Premiile Ioan Chirila
- Ziaristii preferati ai romanilor
- 10 filme ale naibii de bune
- E greu sa fii barbat in SUA
- Care sint cele mai timpite reclame de la TV?
Aboneaza-te acum prin RSS sau prin Email si vei afla instant tot ceea ce voi publica nou pe blog!
{ 41 comments… read them below or add one }
Imi place India. Am descoperit-o prin Eliade si apoi prin diferite filme documentare.
Poate mi se trage de la prea multa implicare in sectorul ONG…:)
E pe lista mea de “to be visited”, iar cultura si civilizatia lor pe cea de “to be explored”.
Nu e total off-topic comment-ul asta.
Draga Stefan, este vorba de cultura in cazul acesta…..”Noi” si Americanii avem moduri diferite de a “vedea” si “simti” publicitatea (ca si sonsumatori de add). Daca in SUA un spot publicitar dureaza cel putin un minut si jumatate, la noi un astfel de spot ne-ar determina sa schimbam canalul dupa primele 30-40 de secunde. Pe de alta parte americanii isi permit sa faca spoturi mult mai interesante datorita unei legislatii permisive….
sa-ti dau un exemplu de astfel de reclama:
Un copil vede un automat de sucuri….se indreapta insetat spe el si scoate o cutie de cola….o aseaza meticulos jos, si mai scoate inca una….o aseaza si pe acesta jos si se ucra pe ele pt a ajunge la butonul pt “Pepsi” care era cel mai sus. Scoate cutia si o savureaza cu placere…
Iata o reclama ce nu s-ar putea produce la noi datorita legislatiei care nu permite antireclama…..
Cu toate acestea cele doua mari companii au incercat sa implementeze un pic din acesta idee prin sloganuri (“Viata are gust”-coca cola si “Viata chiar are gust?”- Pepsi). Dar diferenta dintre cele doua modalitati de a face reclama prin comparatie este enorma.
Si totusi “Dorel” a castigat ceva premii, destul de importante chiar……deci viitorul nu este chiar atat de negru.
Din pacate tu ai mare dreptate: este foarte aproape imposibil sa intrii intr-o agentie de publicitate daca nu ai cel putin cativa ani de experienta in spate.
Oricum scoala romaneasca de publicitate si add este una din putinele care adopta metodele vechi si care nu stie ce este publicitatea virala (de ex.)
Din cate observ te pasioneaza acest domeniu al publicitatii, nu?
Primul site inteligent din Romania: http://www.facemcatavencu.ro
Bucurati-va de el!
Daca vede Cristi Roman mesajul asta va avea o banuiala puternica legata de domeniul in care lucrezi.
Imi place mai mult jurnalismul. In timp, s-ar putea sa se schimbe raportul. Voi vedea. Oricum, daca nu as mai fi ziarist, nu ma vad lucrind in advertising in calitate de angajat al cuiva.
Banuielile lui Cristi ma amuza copios….
Cat despre modul tau de a gandi: Bravo! este o mentalitate de invangator! Mi-as dori sa fiu inconjurata nu mai de astfel de oameni (Iti dai seama in ce lume am trai? plina de sefi
)Desi tin sa subliniez faptul nu mi-a placut deloc atitudinea pe care ai adoptat-o la celalalt subiect. Cu toate acestea nu te condamn: . Trebuie sa mancam o paine cu totii. NU?
Si unde crezi ca ar banui Cristi Roman ca lucrez?
Frumos articol.In majoritatea domeniilor facem parte din clasa de jos[dupa cum bine spuneai nu ca exprimare ci doar ca apreciere].Nu-mi dau seama daca originile acestei probleme se afla doar in pozitionarea geografica, dar vad destul de clar ca, pentru a ajunge in clasa de sus e nevoie de fonduri pe care deocamdata [2 mii de ani si ceva] nu le avem.
Victor, asta e chiar tare: “vad destul de clar ca, pentru a ajunge in clasa de sus e nevoie de fonduri pe care deocamdata [2 mii de ani si ceva] nu le avem”
Celia, legat de atitudinea mea de la celalalt subiect: numai simplu fapt ca imi exprim indoaial in legatura cu un juriu care, foarte probabil, va legitima valoarea unora dintre colegii mei, arata ca nu am retineri de-a judeca lucrurile in functie de ceea ce cred eu.
Cristi Roman, unde banuiesti ca lucreaza Celia?
Am citit tot, mai copilasi…
Celia Petricu lucreaza in publicitate???? Foarte bine, fiindca am niste chestiuni de reclamat. As putea incepe cu spotul la zaharul margaritar, cu Dan Chisu….stie cineva la ce ma refer?
Cristi, ii spui Celia Petricu pentru a-ti spune cine este sau pentru ca este Celia Petricu?
(o buna metoda de-a afla numele unei persoane este sa-i spui pe un nume oareacare, ales la intimplare. ne identificam atit de intens cu numele noastre incit, atunci cind ni se spune altfel ripostam: ma cheama asa, nu cum imi spui tu)
CE SE INTAMPLA CU SPOTUL ACELA?
cristi,
de data asta cred ca ma confunzi…nu ma cheama Celia Petrica
Mai incearca, avem tot timpul din lume….
Stefan, mutumesc de sustinere
Stefan,
Prietenul tau Virgil, relata la un moment dat, detaliile unei discutii pe care ati avut-o pe mess despre publicitate si agentiile acesteia, insa nu a reusit sa imi zica la ce concluzii ati ajuns.
Asa ca te intreb pe tine: Cum ti se par agentiile din SUA si modul in care ele vad advertising-ul? Centrarea pe cleint si alte “amanunte” de genul acesta…
Nu pot sa tin acum discutia pentru ca sint la munca si am multe pe cap. Iti promit ca-ti raspund la intrebare si, daca doresti, putem face o conferinta pe yahoomessenger: tu , cristi si eu.
mi-ar face o deosebita placere, cu o singura mentiune: cu totii suntem la munca si nu stiu daca vor coincide momentele noastre de “pauza”.
dar parca in discutie intra si Virgil, nu?
Spor la munca!
Si Virgil. L-am inclus si pe Cristi pentru ca e interesat de subiectele de acest gen.
Si iata rezultatul experimentului: Tolontan NU a raspuns!….spre dezamagirea voastra am avut dreptate.
Concluzie: ceva nu-mi miroase a bine! A raspuns unor comentarii (semn ca are timp si de citit comentariile dar si de feed-back), dar a evitat sa raspunda la o intrebare care deranja.
celia patriciu,
ce suspicioasa esti. acum si tu…scrie-i pe mail si suta la suta capeti raspuns. tu-ti dai seama ca sint sute de oameni cel putin, daca nu o mie-doua, care scriu zilnic pe blogul lui tolontan.
deci, scrie-i pe mail catalin.tolontan@gsp.ro, si vei avea raspuns. daca nu, ma fac femeie.
Cristi, cred ca-l sun pe Tolo si il rog sa nu-i raspunda Celiei
……..ce rautacios esti marian
India..Hmmm…Se imita foarte mult in publicitatea din Romania. Cred ca nu doar resursele banesti lipsesc. Atitudinea este cea care ar putea face diferenta. Daca isi asuma cineva acest lucru.
Cristi, tind sa cred ca am avut iar dreptate cand am spus ca ceva nu e in regula cu faptul ca Tolontan a refuzat sa participe la premiile Chirila:
“Cătălin Tolontan vorbeşte despre un fenomen care se vede cu ochiul liber
Pentru că n-a avut blog. Pentru că n-a fost nevoit să scrie despre blaturi. Pentru că ştia să cînte la pian, să-l citească în original pe Tolstoi şi să te facă praf dacă vorbeai fără respectul cuvenit despre mîncarea grecească.
Pentru că a scris într-o epocă în care era suficient să cobori două etaje ca să discuţi relaxat cu orice şef de federaţie sau antrenor de lot.
Pentru că n-a ştiut ce-i aia silenzio stampa. N-o să dispară niciodată stupoarea care l-a cuprins în redacţie în dimineaţa în care un antrenor al “naţionalei” l-a introdus şi pe el, la grămadă, în interdicţia de a dialoga cu jucătorii. Pur şi simplu, n-a înţeles. Nici nu-l afecta. Refuza să trăiască aşa. Pentru că avea lumea lui. Pentru că n-a scris decît rareori pe genunchi, între minutele 70 şi 89, şi-şi lua răgazul de a-şi cumpăni textele şi de a aştepta starea cînd cuvintele cădeau vrăjite.
Pentru că, deşi n-a văzut atîtea meciuri la televizor cîte a văzut un puşti de 14 ani de azi, redesena în imaginaţie momentele trăite şi le rotunjea secvenţă cu secvenţă, dilatîndu-le apoi în pagini memorabile. Pentru că n-a avut încredere în calculator, dar a rămas credincios cărţii.
Pentru că nu folosea surse, ci prieteni. Pentru că îi plăceau cronicile de meci, nu investigaţiile, pentru că nu s-a certat la telefon cu nici un fotbalist, antrenor sau arbitru aflaţi în studioul tv.
Pentru toate acestea şi, mai ales, pentru că a fost mai talentat decît noi, simpatia publicului pentru Ioan Chirilă creşte, iar noi devenim tot mai nesuferiţi. “
Desi acest articol pare un elogiu la adresa lui Ioan Chirila, ultimele cuvinte demasca o oarecare ciuda: ciuda de a deveni nesuferit DOAR pentru ca ALTCINEVA in alte timpuri a fost mult prea bun in ceea ce facea!
Celia Petricu/Patriciu
Nice try, Cristi! Si pentru ca imi esti simpatic, uite un cadou pentru tine (o poza cu mine):
uncletaz.com/popgallery/anime/celia.jpg
Acest cadou poate parea putin deplasat, dar te asigur ca vreau sa fiu in ton cu incercarile tale de a afla cine sunt.
Celia
celia patriciu,
m-am uitat la poza ta. esti verisoara cu xena? uite, o femeie imi spune ca-i sint simpatic si eu nu stiu cine e respectiva femeie. pai cum sa nu fiu suparat?
deci lucrezi in publicitate, esti ruda cu xena si il cunosti de mai mult timp de stefan.
se stringe latul…..miroane!
Nu inteleg un lucru: de unde si pana unde ai ajuns tu la concluzia ca il cunosc pe stefan?
Iar ai incurcat borcanele: nu cu xena sunt ruda ci cu Sailor Moon!
http://www.windoweb.it/desktop_foto/foto_sailor_moon/foto_sailor_moon_13.jpg
e frumoasa, nu?
celia petrescu,
asa m-am gindit eu, ca il cunosti pe stefan. da, incurc borcanele des. am vrut sa intru acolo, insa mi se spune ca nu sint autorizat.
deci esti artista plastica sau elastica?
asta cu “plastica sau elastica” suna a luat peste picior!
celia,
te inseli. imi pare rau daca asta ai inteles.
so, esti artista plastica?
Hai sa-ti vand un pont. Una din pasiunile mele sunt animele.
Si pt ca nu ma pot abtine sa nu-ti dau o replica in legatura cu ce spuneai pe blogul tau: am spus doar ca imi place ideea, nu ca am auzit pt prima data de ea!
Sac!
Acum poti sa contabilizezi informatiile si sa tragi concluziile…
Celia
celia,
m-ai bagat in ceata. nu mai stiu nimic. asta e. renunt la a mai incerca sa aflu cine esti.
sper sa-mi spui tu singura, cindva.
pa.
ma bucur foarte mult cristi!
sincer…
Celia.
te bucuri sincer? imi pare sincer rau atunci.
nu imi face placere sa “chinui” omu’ si de aceea ma bucur ca ai renuntat.
Este placut jocul dar nu stiu pana unde se poate intinde coarda.De aceea am lasat la latitudinea ta momentul in care sa se sfarseasca aceasta “leapsa”.
Nu vreau sa fortez lucrurile, atata tot!
celia gargoyles
cererea fireasca de a sti cum te cheama nu poate fi considerata o intindere de coarda, sincer.
Iar ai incurcat borcane!
Era vorba despre faptul ca EU nu vreau sa intind coarda
Gold Press Media este o casa de productie si agentie de publicitate infiintata in octombrie 2002. Datorita practicii indelungate si a experientei specialistilor sai, precum si prin relatiile pe care le are cu persoane fizice si juridice in lumea industriei mediatice din Romania, Gold Press Media ofera clientilor sai siguranta unor rezultate la nivelul dorit.
|
Activitati:
Producerea de emisiuni radio
Producerea de emisiuni tv
Sedinte foto profesioniste
Producerea de spoturi publicitare tv
Realizarea de campanii de promovare electorala
Producerea de materiale cu caracter de promovare turistica
Editarea revistei cultural-turistice “Patrimoniu si Turism”
Organizarea completa de simpozioane, prezentari si spectacole (inclusiv a materialelor inscriptionate)
Asigurarea tehnicii de sonorizare pentru concerte
Servicii tipografice (tipografie proprie)
Styling si make-up
Casting-uri
|
Contact:
Email: agentia_goldpress@yahoo.com
Telefon: 0721308445
|
http://www.senat.ro/pagini/Relatii%20cu%20presa/ziaristi%20ses%202%202005.htm#_Toc118517111
http://www.afacerist.ro/firma/gold_press_media_955.html
wow !!
its very point of view.
Good post.
realy good post
thx
{ 1 trackback }