Intr-un moment in care o importanta baza sportiva se pregateste sa devina ansamblu rezidential, iar sportul nu este o prioritate pentru Guvern, vreau sa va povestesc o situatie vazuta sambata seara, pe stadionul Giulesti, la meciul Rapid – Universitatea Craiova.
Am vazut in tribuna a II- a un pusti de vreo 5-6 ani cu o deficienta grava de vedere. Era venit la meci alaturi de fratii sai si de tatal, iar dupa miscari cred ca distingea lucrurile la cel mult cateva zeci de centimetri de el. Purta fularul Rapidului intr-un mod stangaci si cauta protectia tatalui de cate ori in apropiere oamenii se deplasau pentru a ocupa locurile din tribuna.
Cand a inceput meciul, pustiul a devenit mai increzator in realitatea din jurul sau. Si-a miscat miinile dupa traseul indicat de parinte, apoi a aplaudat la o ocazie care a facut tribuna sa suiere. La goluri s-a bucurat, s-a speriat, apoi iar s-a bucurat.
A parut sa traiasca senzatii pe care cred ca putine lucruri pot sa i le produca si a avut manifestari pe care si mai putine ar fi in stare sa i le determine. Mai mult, la final, a avut parte de onoarea de-a fi inclus alaturi de cei doi frati ai sai in ceea ce o voce ragusita de suporter in varsta a numit “viitorul de aur al tribunei”.
Postari asemanatoare:
- Marcello si piata locala a muncii
- Expati pentru fotbal
- Despre batausii de pe stadioane
- Ce aduc victoriile?
- Grupele Ligii si victoriile lui Becali
Aboneaza-te acum prin RSS sau prin Email si vei afla instant tot ceea ce voi publica nou pe blog!
{ 3 comments… read them below or add one }
Încă o mică minune pe care doar sportul o poate face posibilă. Puştiul de care vorbeşti reuşeşte să se integreze de minune în societate prin intermediul sportului. Venind la stadion poate că-şi face prieteni, poate că-şi păstrează trăirile doar pentru el. Dar cel mai important lucru e că are ocazia să iasă din casă şi să intre printre alţi oameni cu care are ce discuta, cu care are ce împărţi. Mie sportul îmi pare un factor foarte important de integrare socială a copiilor, o metodă foarte bună de a-i ajuta să-şi formeze identitatea. Ai observat vreodată reacţia unui copil care primeşte în dar o minge? În acel moment pe faţa lui poţi vedea atâtea lucruri. Inclusiv dacă viitorul e promiţător…
Rar mai gasesti asa ceva pe stadioanele din Bucuresti. Stie Copos ce zice cand vorbeste de “farmecul vietii”
interesant si emotionant in acelasi timp.