Ieri s-au implinit doi ani de cand am schimbat postura de angajat al Gazetei cu postura de freelancer.
In acesti doi ani am trait profesional un pic altfel decat mi-am imaginat atunci cand am decis sa fac acest pas.
Acest “altfel” inseamna inclusiv “mai bine”, iar mai jos explic exact ce si cum.
Ce am descoperit
1. Multi te vor angajat, putini te vor colaborator
Imediat dupa ce am plecat de la Gazeta am descoperit ca o gramada de lume vrea sa ma angajeze.
Unii chiar nu prea aveau habar cine sunt, probabil li se parea profitabil sa-l aiba pe omul care a condus editorial site-urile de sub umbrela gsp.
Chestiunea poate sa para excelenta, dar nu era nici pe departe de vreme ce eu doream simple colaborari, nu reluarea experientei de angajat clasic.
De altfel, daca as fi vrut asa ceva, n-as fi plecat vreodata de la Gazeta.
Atat cat pot percepe eu lucrurile si atat cat am intrat eu in contact cu diverse redactii, uneori mai profund, alterori superficial, cred sincer ca Gazeta este cel mai bun angajator din presa noastra.
2. Contractele se castiga greu si se pierd usor
Cand am plecat pe acest drum, n-am avut nimic aranjat. Nici aranjat, nici discutat, nici fluturat, nici nimic.
Desi n-aveam nici un fel de experienta ca om de opinie, am primit contractul de la HotNews.
Oamenii acestia chiar au avut mare incredere in mine si cred ca increderea pe care ei mi-au acordat-o a contat un pic si in obtinerea celorlalte contracte.
Am descoperit insa ca pe cat de greu se castiga un contract, pe atat de usor se pierde.
Cand a inceput criza, ma asteptam sa pierd din contracte si sa-mi fie greu sa castig altele noi.
Am avut totusi noroc sa castig contractul cu Telesport cu doua zile inainte sa-l pierd pe cel cu ProSport.
3. Banii vin si cand vor, si cand vrei
Acest lucru il stiam teoretic, il auzisem povestit de altii, nu-l traisem pe propria piele.
Mi-aduc aminte ca atunci cand lucram la Gazeta mi s-a intamplat de vreo doua ori sa primesc banii cu intarziere din cauza unor incurcaturi la Resurse Umane. De doua ori in aproape 5 ani.
Tin perfect minte ca am fost profund deranajat de aceste situatii si am folosit chiar un termen pretentios atunci cand mi-am explicat nemultumirea: “E firesc sa ma pot baza pe bani, sa exise o predictibilitate…” 
Acum ma pufneste rasul. Am vazut ulterior, chiar si atunci cand nu incepuse criza, ca realitatatii economice ii pasa de “predictibilitatea” mea cat ii pasa lui Ion Iliescu de proprietatea privata.
Am avut norocul sa nu depind vreodata de totii banii pe care i-am castigat din colaborari si sa nu fiu vreodata afectat de intarzierile de plata devenite si firesti, si obisnuite de cand a inceput criza.
Totusi, nu am fost vreodata in bataia vantului, am ajuns in postura in care sa nu mai depind exclusiv de un contract, de probelemele financiare ale unui partener. Banii vin si cand vor ei, dar si cand ma misc eu si ii fac sa vina.
Ce am castigat
1. Mai multa vizibilitate
Cand lucram la Gazeta, mergeam cam de 10 ori pe an la emisiuni TV si de vreo 3 ori la emisiuni radio.
Probabil ca momentul meu de “glorie” era finalul emisiunii lui Ovidiu Ioanitoaia de la Europa FM, cand directorul Gazetei imi multumea pentru ajutor
Acum, lucrurile sunt diferite. Contractul cu sport.ro a fost foarte profitabil din acest punct de vedere, iar colaborarile cu HotNews si ProSport au avut si ele avantajele lor in aceasta zona.
Pentru postura mea de freelancer, vizibilitatea este importanta si am tinut cont de acest lucru.
Acesta este unul dintre motivele pentru care sunt multumit si de colaborarea cu Telesport.
Totusi, aceasta necesitate nu m-a facut sa accept colaborari cu emisiuni care credeau ca ma pot plati sub ceea ce eu consider ca merit.
2. Am intrat in contact cu publicuri diferite
Colaborarea cu HotNews a fost profitabila pentru ca am ajuns in postura de-a scrie texte despre industria sportului, despre sport ca afacere, despre marketingul sportiv, despre comunicarea din sport.
Este o zona editoriala in al carei potential eu cred foarte mult si care ma aduce in contact si cu alt tip de public.
Daca ProSport insemna un numar mare de cititori, HotNews inseamna si un tip diferit de cititori.
3. Am castigat mai multi bani si mai mult timp
La doua luni de la inceputul acestui drum castigam deja mai multi bani decat atunci cand eram angajat clasic.
Eram deja bine platit la Gazeta, astfel ca acest progres nu a putut decat sa ma bucure. A contat si calitatea contractelor, si numarul acestora.
Cred si acum ca posibilitatile de castig din aceasta postura pot fi mult mai bune decat cele pe care le poti obtine in general ca angajat al unei singure companii.
De asemenea, am avut un control asupra timpului meu asa cum nu cred ca intr-o angajare clasica poti avea.
Imi aduc aminte ca intr-o vara am revenit cu o zi mai devreme de la mare pentru ca incepea Recursul.
Nu-mi ceruse nimeni acest lucru, exista cineva care sa se ocupe in lipsa mea, dar ceva intrat adanc in mine m-a facut sa las vacanta pentru a veni la munca.
Acum, lucrurile sunt profund diferite.
Nu am exploatat mereu cum trebuie acest timp liber, dar a fost alegerea mea cum l-am cheltuit, nu a altuia sau nu a vreunei conditionari subconstiente
In acesti doi ani am avut cele mai placute vacante si am vizitat locuri cu adevarat demne de vizitat. Totul in liniste, in pace si, de multe ori, in timpul clasicei saptamani de lucru.
4. Am invatat ca depind mult de mine
Cand esti angajat, iti poti permite sa fii doua zile bolnav, sa-ti iei liber si sa stai acasa linistit pana-ti revii.
Angajatorul intelege astfel de situatii si te plateste in continuare, chiar daca tu nu produci ceva in acest timp. Esti omul lui, merita sa faca asta.
Cand esti pe cont propriu, ai mai mare grija de sanatatea ta
Asta m-a facut macar un pic mai atent cu mine insumi. Spre disperarea celor apropiati mie, ma imbrac in continuare in tricou pe timpul iernii, dar sunt mai atent in privinta mancarii si exercitiului fizic.
Nu-mi permit sa nu ofer ceea ce ma angajaez prin contract sa fac. Asa cum spuneam mai sus, contractele chiar se castiga greu si chiar se pierd usor.
5. Am castigat experienta profesionala
Am fost angajat in colaborari care au presupus activitati diferite. Iar partea cu adevarat buna este ca am avut colaborari cu redactii importante, unele dintre cele mai valoroase din presa noastra.
Aceste colaborari mi-au oferit un tip special de experienta profesionala.
Stiu ce trebuie sa ofer, stiu cum trebuie sa ma port si stiu care sunt eforturile pur profesionale pe care trebuie sa le fac pentru ca si eu, si partenerul meu sa fim multumiti de colaborare.
Am avut si momente in care am gresit abordari crezand ca aspecte ce tin de “modelul Gazeta” pot fi transplantate in alte locuri.
Cred si acum acest lucru, dar ca si atunci cand am incercat, probabil ca o cred doar eu
As putea sa ma reangajez in stil clasic?
De-a lungul acestor doi ani, am avut de doua ori in fata oferte excelente de reangajare clasica si vreo alte 3 sau 4 pe care nici nu le-am luat in seama.
Daca ar fi sa accept o reangajare ar trebui sa fie vorba de o oferta care sa-mi dea mai mult decat ceea ce am deja.
E greu sa-mi poata oferi un control mai bun asupra timpului liber, asa ca ar trebui sa compenseze in alte zone.
Deci o oferta care m-ar putea reangaja clasic ar trebui sa fie cu adevarat speciala si profesional, si financiar.
In rest, m-as reangaja doar daca mi-ar merge rau in postura de freelancer si as fi nevoit sa fac acest pas inapoi.
Care este atuul meu pentru 2010
As putea sa ma leg de experientele din anii trecuti, as putea sa ma bazez pe faptul ca sunt un tip care crede despre el ca-si face serios treaba, as putea sa ma duc intr-o gramada de zone pentru a gasi ceva care sa poata fi numit atuul meu pentru noul an.
Cred insa ca in 2010 atuul meu va fi munca. Oricat de “comunist” suna, stiu foarte bine despre ce vorbesc.
Nu pentru ca sunt vreun obsedat de aceasta activitate, ci pentru ca este o resursa care intotdeauna mi-a adus satisfactii atunci cand am exploatat-o cu adevarat.
Deci, in noul in an voi munci mai mult. Va fi cea mai buna si sigura cale pentru a avea succes in tot ceea ce fac.
Aboneaza-te prin RSS sau prin E-mail si afli instant ce se scrie nou pe blog!
{ 6 comments… read them below or add one }
La Multi Ani, Stefan!
.
.
Apoi – felicitari si bafta in continuare.
Majoritatea lucrurilor pe care le-ai scris imi sint perfect cunoscute, la mine difera, in unele locurile, doar numele colaborarilor. Unele sint insa comune.
Ca de la freelancer la freelancer, sper sa ne vedem odata, poate chiar anul asta, in Dublin. Daca tot te lauzi cu timpul mai bine organizat si mai linistit
Vezi – inca un avantaj: primesti invitatii in strainatate
Si spor la munca, ai mare dreptate, asta e cheia. Am preferat acum sa muncesc si pe 31 decembrie si pe 1 ianuarie la noul meu blog culinar, dar simt ca va merita. E mare lucru sa muncesti pentru tine.
Toate bune si bafta! Si multa sanatate si liniste interioara iti doresc!
La multi ani, Cristi!
Ma bucura mesajul tau si ma bucura ca dai drumul noului blog. M-am tot uitat, am tot asteptat, deja nu mai aveam rabdare
Zilele trecute m-am vazut cu alti “irlandezi”, Virgil si Theo, am primit aceeasi invitatie, asa ca orice este posibil.
Bafta cu blogul, sunt cu ochii pe tine si cu link in blogroll dupa ce-l lansezi.
La multi ani, Stefan! Sper sa fie un an care sa iti aduca si mai multe satisfactii pe plan profesional:)
Din punctul meu de vedere, te-ai descurcat foarte bine din postura de freelancer, in special prin prisma faptului ca ai reusit sa imbini colaborarile profesionale cu cateva proiecte personale (Fii barbat, 3surse) si-culmea!- ai gasit timp si pentru relaxare printre ele.
Felicitari si, cum zic americanii, “keep up the good work!”.
Sempai ni rei!
Mersi fain pentru mesaj si la multi ani!
Vezi, cine ti-a mai urat de doua ori “la multi ani!” pana acum?
Mult noroc in continuare Stefane !
Chiar daca nu te cunosc , sper sa-ti mearga bine in 2010 , cu atat mai mult cu cat si eu sunt un fel de freelancer , chiar daca sunt contabil nu ziarist , si stiu cum merge treaba in acest domeniu .
Trebuie sa recunosc ca esti singurul.