Un studiu realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent in colaborare cu Asociatia Editorilor Locali si Clubul Roman de Presa releva faptul ca doar 17% dintre cei care controleaza afaceri in domeniul mass-media ar fi dispusi sa plateasca angajatilor accesul la cursuri de jurnalism online. (via Pagina de Media)
Informatia nu este surprinzatoare.
Investitiile in pregatirea oamenilor sau investitiile in aducerea de oameni valorosi presupun costuri imediate si sigure, dar beneficii uneori tarzii si nesigure.
Presiunile financiare la care este supusa astazi industria presei ii face pe managerii multor companii de gen sa prefere supravietuirea aproape sigura in locul unui viitor posibil roz.
“Noi investim in programe, nu in oameni”
De curand, am avut ocazia sa simt pe propria piele efectele unei astfel de strategii.
Realizatorul unui talk-show mi-a propus o colaborare. Urma sa apar in emisiunile acestuia, iar postul respectiv ar fi trebuit sa-mi plateasca serviciul oferit.
In momentul in care am discutat detaliile financiare ale contractului, am descoperit cu o oarecare surprindere ca intre ceea ce consideram eu o plata respectabila avand in vedere toate aspectele colaborarii si ceea ce ofereau ei era o diferenta substantiala.
Explicatia omului a fost sincera si rapida: “Imi pare rau, dar politica postului este sa investeasca in programe, nu in oameni”.
Replica mea a fost la fel de sincera si de rapida: “Si mie imi pare rau. Da-mi un semn doar daca se schimba ceva in aceasta politica”.
Muncesti o luna, ai un Orange Film 
Zilele trecute am asistat la o discutie intre doi colaboratori VoxPublica si am avut ocazia sa aflu un lucru trist-amuzant.
Algoritmul care sta la baza sistemului de plata al colabortorilor ii aduce pe acestia in situatia sa publice zdravan, dar sa castige lunar vreo 20 – 30 RON.
Aparent, totul e in regula, nimeni nu te obliga sa scrii pentru VoxPublica.
Mai mult, sunt convins ca managerii de acolo se felicita pentru ca reusesc sa obtina beneficiile muncii atator oameni si sa plateasca atat de putin in schimb.
Care este efectul acestor strategii
In momentul in care alegi sa reduci extrem investitiile in calitatea celor care-ti construiesc produsele, risti sa pierzi mult mai mult decat iti inchipui ca economisesti.
Un exemplu extrem de simplu poate fi dat din lumea televiziunilor de sport, acolo unde modelul Pro reuseste de ani buni sa determine o gramada de complexe si acte de imitatie.
Asta indiferent ca vorbim de stiri sportive, talk-show sportiv, comentarii de meciuri, intrebarile din interviuri etc.
De ce? Pentru ca oamenii nepregatiti si oamenii buni care sunt platiti prost au tendinta de-a oferi putin.
Au tendinta de-a fi lenesi in gandire, au tendinta de-a copia modele (si cred ca-i limpede ca o fac fara succes), au tendinta de-a se teme sa schimbe lucruri.
Mai mult, atunci cand aduci oameni tineri pentru a improspata redactia, dar nu investesti in instruirea lor, faci o eroare uriasa: lasi educarea noilor veniti in seama celor deja “prost educati”.
Postari asemanatoare:
- Despre presa cu Pradmark
- Disparitia intrebarilor din presa sportiva
- Criza din presa romaneasca
- Cum se vinde presa scrisa
- Voci Curate in presa sportiva
Aboneaza-te acum prin RSS sau prin Email si vei afla instant tot ceea ce voi publica nou pe blog!
{ 3 comments… read them below or add one }
Cineva zicea că e scumpă competenţa, dar e mult mai ieftină decât incompetenţa. Efectele lipsei de investiţii în oameni se văd când e prea târziu.
Bine ar fi ca lucruri de genul asta sa nu ramana doar spuse.
Din pacate inca nu se intelege ca in mass-media cei care fac sa mearga treaba sunt numai oamenii .
{ 1 trackback }