Motto
“Galatenii au mereu gura fresh”
Alex Feldman
Sa-i spunem Anton. Costica Anton. Administrator de camin studentesc la Sibiu. Burta, cap iesit zdravan prin par, camasa deschisa la ultimii 2-3 nasturi, lant gros de aur, ghiul, Volswagen alb spalat mereu de femeile de servici, guma mestecata flegmatic in gura care scoatea doar vorbe usor soptite: “Doamna, stiu de ce v-ati adus copilul aici. Ati aflat ca e cel mai bun camin din Sibiu… Asa se spune peste tot. Ii va placea pustiului aici pentru ca, in camin, toti sintem prieteni”.
Despre Alex si copiii nefericiti ai lui Anton
In aceasta atmosfera idilica, locuia si un bun prieten de-al meu, Alexandru Feldman. Chiar in camera cu mine, cu Virgil, cu Hategan si cu alti colegi de care va voi povesti sigur cu o alta ocazie.
Alex era student la “cu taxa”. Asta presupunea ca platea un pret dublu pentru cazarea in camin. Anton insa nu l-a inscris in acte si-l caza pe un loc ramas liber pentru a incasa el banii. La un moment dat, Anton a incurcat un pic socotelile si, dupa ce Alex i-a dat banii pe prima luna, a uitat sa-i mai ceara chiria in urmatoarele.
Dupa Sarbatori, intr-o seara, eram toti in camera. Anton mergea din usa in usa si urla unde era cazul: “Ma, chem Sanepidul! Va bag in carantina cu tot cu gunoiul pe care-l faceti. Sinteti camera mea favorita, dar asa nu se mai poate”. La noi, a constatat cam aceleasi lucruri ca peste tot. Adica necesitatea venirii Sanepidului si a intrarii in carantina din cauza dezvoltarii unui mediu nascator de boli rare.
A iesit din camera, iar Alex s-a trintit linistit pe pat: “Am scapat!”. A scapat citeva secunde. Anton a reintrat in camera si a intrebat cu vocea sa de cocosel aflat in plin proces de maturziare: “Cine-i Feldman?”.
Dupa ce s-a auzit “Eu”, lucrurile s-au precipitat. Anton l-a luat de brat pe Alex, l-a dus in mijlocul camerei si s-a asezat in fata lui pe un scaun intors ca in anchetele din filmele ameircane. “Ma, tu stii ca copiii mei n-au avut parte de cadouri de Sarbatori pentru ca mie nu mi-au iesit la control tocmai banii pe care tu nu i-ai mai platit de citeva luni? Ma, tu ma crezi prost?”. Dintr-un motiv pe care nu l-am deslusit nici pina astazi, Alex a spus “Da”. Anton a incremenit un moment si i-a cerut sa paraseasca din acel moment caminul: “In noaptea asta… Acum!”.
Nea Anton e om de negociere
Alex s-a albit un pic la fata si a inceput sa-si faca bagajul. Virgil si Hategan insa, mai copti la minte decit noi ceilalti, i-au spus sa nu plece: “Ma, asteapta pina miine si discuti apoi cu el”.
Alex a asteptat pina dimineata si s-a dus in biroul lui Anton. De aici va pot spune doar ce ne-a spus Alex. Anton, cind l-a vazut, si-a lasat fruntea pe birou si a inceput sa-si ruleze capul de la o timpla la alta pe suprafata mesei din fata sa. Din cind in cind se auzea vocea sa trista: “Feldman, Feldman, ce sa fac eu pentru tine? Ce sa fac eu?.. Plateste si rezolvam. Plateste, arata-mi ca vrei si tu sa trecem peste aceasta problema!”.
Alex i-a spus ca are niste bani si poate plati o parte din datorie. Brusc, ochii lui Anton s-au luminat si a uitat de adresarea “Feldman”. “Alex, Alex, esti baiat bun. Te stiu de la cazare…”.
Feldman devine Băltoiu
Dupa ce a primit banii, Alex a devenit “Sandu”. “Sandule, am rezolvat”. Apoi, Anton a deschis un sertar, a scos o legitimatie pe care i-a dat-o in mina lui Alex si i-a spus: “De astazi, numele tau este Băltoiu Catalin. Daca te intreaba cineva, spui ca esti copil de cadru didactic si nu platesti caminul. Vii lunar la mine si-mi dai banii”.
Apoi, cu o piosenie greu inchipuibila in cazul lui a urcat ochii spre tavan, a dus un deget la gura si a spus: “Sandule, chestiile astea le stim doar eu, tu si Dumnezeu”.
Băltoiu devine Popa
Alex a platit lunar. Anton venea spre el si-l intreba soptit: “Sandule, ai ceva pentru mine, ai?”. Iar daca raspunsul era afirmativ, se apropia pina aproape de lipire de Alex si banii treceau din mina prietenului meu in buzunarul lui Anton fara sa vada lumina zilei mai mult de-o fractiune de secunda.
La un moment dat, Alex a fost din nou chemat in biroul lui Anton. Nimic spectaculos. Anton a scos o alta legitimatie din sertar si i-a spus cu seninatate: “De astazi esti Popa Nicolae. Ramii in continuare copil de cadru didactic”.
Popa devine Ispas
La inceputul urmatorului an scolar, Alex a suferit ultima schimbare de identitate. A devenit Virgil Ispas pentru ca Virgil i-a oferit locul sau de cazare in camin.
In ciuda tuturor acestor schimbari de identitate, pentru noi, Alex a ramas mereu Alex.
Postari asemanatoare:
- Informatorii din spatele blocului
- Aventurile mele politice
- Mai calm decit Carlos
- Bine-ai venit pe blogu’ lui Beldie
Aboneaza-te acum prin RSS sau prin Email si vei afla instant tot ceea ce voi publica nou pe blog!
{ 18 comments… read them below or add one }
Am trecut si eu prin ceva asemanator in primul an de studentie
. Felicitari pentru blog, este f bine scris, am devenit cititor fidel.
interesant
Mersi, Ciprian! Omule, si mie imi place blogul tau, dar am vazut unul identic la designer-ul Calin Muresan… Glumeam:) Tinem legatura!
Nu am mai facut demult nici o remarca, dar te urmaresc cu atentie! Potzi mai mult!
Daca ti-ai lua un nick, as putea sa asocieze comentariile tale cu cineva.
Pe de alta parte, sper ca acest blog nu a devenit ceva atit de important pentru tine incit sa traiesti bucurii si dezamagiri in functie de calitatea articolelor pe care le postez. Daca este asa, te asigur ca poti mai mult.
Ma asteptam la raspunsul asta din partea ta (sincer)! Nu era o critica! Hai sa-mi spun Oti ca sa ne recunoastem mai usor
Inseamna ca ma cunosti bine, Otilia, daca anticipai o asemenea reactie. Eu nu am anticipat-o pina nu am scris-o:) Zi faina!
Eu azi am descoperit blogul tau, cand am aflat ca ai fost premiat la blogul lunii, al lui bradut. Imi place cum scrii, te voi introduce in blogroll si te voi citi frecvent. keep up.
Foarte interesant…
Mi-am reamintit si eu despre tot ce s-a intamplat in IPAS. Si mai ales am ras…
Dar ce sa intamplat cu computerul tau?
Ti s-au stricat tastele M A R C U?
P.S. ce mai face alex?
nu ma mai opresc din ras. nu stiam, adik, n-am observat ca Directoru’ avea un ochi defect…… misto scris. am vazut poza cu 7-le; eu nu l-am prins in stadiul ala. rad rad rad….. mi-am adus si eu aminte de peripetiile din 7: de Eva, de Directoru’, de Victor, de sala de meditatie…poate-ti mai aduci aminte si de altele. cu siguranta si acelea merita mentionate
M-au napadit amintirile citindu-ti relatarile din camin. Mai stii cine sunt, mai Beldie? Departe ai ajuns, tocmai la Bucuresti. Mi-aduc aminte cu placere de Ovidiu Hategan, Virgil Ispas cu a lui sotie Theo, pana si de galateanul Alex cu bananele lui ultra-coapte din dulap. Astept un raspuns, dc nu esti prea ocupat cu alte blogspoturi.
Normal ca retin cine esti. Retin in plus meu ca aveai un talent la gatit de innebuneai intreaga camera
Ce faci, omule, pe unde esti? Cu ce te ocupi?
Sunt si eu ocupat cu multe, familie, cariera…De gatit desigur ca nu mi-am pierdut talentul..Sunt in Brasov, casatorit, am un baietel superb de 6 luni jumate, nu ma plang deloc in plan profesional, dar si muncesc de-mi sar capacele…Tu ai mai aparut si pe la tv, normal, pe teme sportive. Hai Rapid!!!
Stefane, din pacate chestii din astea nu se intampla numai la Sibiu. Ajuns la Cluj, anul acesta, trebuia sa fiu cazat (am ajuns in Romania din SUA doar pe 31 septembrie) din prima etapa- chiar am si intrebat studentul cancelar de la facultatea noastra daca e in regula ca ajung pe 1 octombrie la camin, doar, si mi-a zis ca nu e nici o problema- insa am avut marea surpriza ca, in momentul in care am intrat in biroul “stimabilei” administratoare, sa mi se spuna ca nu sunt pe lista, ca nu se mai tine cont de listele primare, ci acum sunt cele secundare. M-am uitat la ea, si nu stiam daca sa incep sa rad sau sa zic vreo 2 injuraturi. “Pai cum, doamna, daca am fost pe listele primare, inseamna ca am primit loc si, deci ar trebui sa ma pot caza.” Mi-a raspuns, desigur, ca nu se poate, ca trebuie sa vorbesc la facultate etc. Nu am avut de ales decat sa-l sun pe studentul nostru cancelar si sa-i explic situatia. Fiind baiat de treaba, a ajuns la camin in 10 minute si a rezolvat situatia, vorbind cu unul dintre studentii care stateau in birou cu d-na administrator (aceasta iesise din birou, ca era pauza de masa). Mai tarziu am aflat, abia, de ce stimabila administratoare nu m-a lasat sa ma cazez din prima… Cand am ajuns la camin, dupa o saptamana de repaus acasa, am descoperit ca eram al 5-lea om in camera, cu o camera de 4 oameni, adica nu aveam dulap (nici in ziua de azi nu am, trebuie sa-mi tin hainele pe rafturi). M-am dus la “simpatica” doamna administratoare si am intrebat-o frumos, chiar am rugat-o daca nu poate sa-mi dea si mie un loc intr-o camera cu 2 sau 3 persoane. Mi-a spus ca nu are decat camere cu 4 persoane, sau 4 camere goale, in care asteapta basarabeni. Tin sa-ti spun ca nu era ocupat nici jumatate de camin (camin de 200 de camere), dar, dupa cum mi-a zis toata lumea, chiar si oamenii care se ocupau de cazari, avea ea niste locuri puse deoparte, ca sa zicem asa. Mi-au zis si colegii de camera, care stiau mai bine ca mine cum merg lucururile cu “admina”, sa merg a doua zi la ea cu o cafea si sigur ma aranjeaza. Desigur ca am refuzat categoric sa-i dau vreo spaga. si nu-mi pare rau, am niste colegi de camera foarte calumea, cu care ma inteleg foarte bine si poate ca in alta camera mi-ar fi fost mult mai rau
Salut! Am citit, am ras si mi-am amintit de zilele si noptile petrecute in caminul 7 din Sibiu. Pentru mine, au fost cei mai frumosi ani!
Bravo, Fane!
daca nu-ti zice nimic numele asta, gandeste-te la ipas, gandeste-te la nita, si la urma o sa dai de mine, eli, olteanu. ai ajuns baiet mare, bravo tie. hai sa iti zic si motivul pentru care iti scriu: recent m-am intors de la nunta lui nita mihai din alba unde m-am intalnit cu ovidiu hategan, inerent am vorbit si de tine si am mai depanat ceva amintiri made in sibiu si made by sibiu. el mi-a dat adresa ta. mi-a placut mult povestioara cu alex dar eu nu retinusem decat baltoiu, mai incolo nici nu aveam idee ca alex a suferit atatea “transformari”. cu alex am mai tinut legatura pe hi5. ne mai trimitem poze, el din irlanda eu din constanta. stefane ce sa iti zic, sper sa citesti mesajul si daca vrei a stam de vorba ai adresa mea de mail. si inca ceva :te provoc la inca o povestioara legata de mine sau mihai. ps:dupa cum ti-a scris si hategan ala era marcu, nu anton.bafta si “ai grija de tine!!!”
am recitit povestioara. am inteles. ai zis “sa-i spunem anton”. inteleg si de ce.oricum l-ai descris impecabil.multi ar zicce ca inventezi, sa dea bine povestea. apropos de antone florin iti amintesti. ii spuneam n-aitzigari, stii fundasu ala olandez….
Am o intrebare pentru Ovidiu Hategan , cu tot respectul; ai o sora Mirela
?
Eu am facut facultatea In Bucresti la A.S.E si credeti-ma ca se fac smecherii si nu ma refer la maruntisuri de administratori.
Sa va spun un episod :
Ca sef de an al facultatii am avut “acces ” la alegerile pentru comisia de cazare a facultatii, formata din 3 studenti , in mare locurile erau viagere o data intrat erai parte din echipa , lucru care iti aducea anumite privilegii.
Nu o sa folosesc nume ca sa nu fie prea transparent comentariul meu:) , dupa ce se instala softul de catre un reprezentant IT sub supravegherea a decanului sau a altui cap luminat al facultatii, incepeam sa vedem cate locuri alocate are facultatea , cate in fiecare camin, ce camere, cate fete , cate baieti.
La inceputul distribuirilor ne alegeam camerele noi, cei din comisie , ne “configuram camera dupa plac:), lucru care nu ma deranja si intr-un fel era meritat, apoi usor incepeau sa vina profesori nostrii care aduceau foi cu nume ,uneori ale unor oameni care nu erau intotdeauna studenti.
Cam la 2 luni , in toamna la inceperea facultatii se fac redistribuirile , aici e “grosul” la permutari si “aranjamente” ,(locuri nedeclarate de administratori, cazuri medicale, sociale) aici incepeam sa stam pana la 3-4 dimineata pentru ca aveam de respectat termenul de acordare a locurilor si cererile cu gat veneau zilnic.
Am avut medie sa stau intr-un camin bun mereu , dar am intrat in cercul acesta si am un dezgust pentru mediul universitar.
Si verificariile de catre comisiile de cazare in camine sunt blaturi, doar in cazul in care administratorii nu se inteleg cu comisia de cazare si cu profesorul responsabil , atunci se fac astfel de controale , care de cele mai multe ori ii prind pe cei care stau peste noapte la o fata… si rar cate un infractor… asa ca cei care “isi shimba” numele dar nu si buzunarul de cotizatie raman protejati bine.in conditiile in care un loc se vinde intre 300-500 Eur.
De cand stau in Bucuresti , am vazut pe pielea mea ca lumea nu e asa cum o stiam eu, ca nu intotdeauna cineva care iti vb frumos iti vrea binele… asa ca incerc sa mai acumulez experientade viata si sa nu mai par suprins .