Zilele trecute am vazut o emisiune la The Money Channel (TMC) despre problemele pe care economia romaneasca le are in privinta fiscalitatii.

Doi moderatori, cativa specialisti in consultanta fiscala, cativa avocati ai unor firme de avocatura de business si secretarul general al ANAF au vorbit despre problemele concrete pe care companiile le au vizavi de modul  in care statul si privatii trateaza problemele fiscale.

Aparent, lucruri obisnuite. Totusi…

De cand a inceput aceasta criza, am vazut o gramada de emisuni la Realitatea TV si Antena 3 in care s-au dezbatut exact aceeasi tema, dar de data asta am avut si o revelatie: cat de diferita poate fi discutia atunci cand studioul nu este plin de politicieni, ci plin de oameni care au de-a face concret cu fenomenul fiscal.

• n-au existat timpi morti in emisiune. Si nu ma refer la faptul ca s-a vorbit continuu, ci la faptul ca fiecare discutie era bine stransa in jurul unui subiect limpede.
• n-am auzit acuze plangacioase. E foarte important ca o discutie atat de importanta sa nu fie sufocata de clasicele “pe vremea voastra s-a decis introducerea impozitului minim” sau “cand aveam noi sefia ANAF, colectarea a atins maximul istoric”.
• au existat cateva propuneri logice legate de felul in care se poate combate evaziunea fiscala – de exemplu, una dintre invitate a vorbit despre oferirea unui castig comerciantilor care incurajeaza platile cu ajutorul cardului pentru ca aceastea sunt plati inregistrate fiscal in mod sigur.

Din toate aceste motive, poate ca si Realitatea TV si Antena 3 ar trebui sa incerce macar de proba inversarea raportului politicieni – reprezentanti ai mediului de afaceri in emisiunile lor.

Sa sfideze realitatea cu politicul care domina mediul de business si sa le ofere mai des ocazia politicienilor sa vorbeasca despre lucruri concrete.

Daca tot suntem intrati zdravan in era Internetului, n-ar fi mai bine sa inlocuim mesajul “evitati excesul de sare, zahar si grasimi” cu o reclama la  un site precum acesta ( varianta romaneasca)?

Bine, ideal ar fi intai sa avem site-ul. Si sa-l avem facut la niste costuri de bun simt.

Acum 10 ani am vazut pentru prima data cu ochii mei ceva ce nu vazusem decat prin filmele americane.

Urma sa ma cazez intr-un camin studentesc din Sibiu pentru perioada primului an de facultate. Am urmat indicatiile care ma orientau spre adresa caminului si am ajuns in  dreptul unei cladiri care m-a lasat cu gura cascata.

In fata mea se afla mai degraba un hotel, nu un camin studentesc. Avea o curte cu gazon perfect intretinut, banci, pomi, totul arata incredibil. M-am intrebat automat de ce lumea prefera sa stea in alte camine daca aici lucrurile aratau asa.

In cateva minute, m-am lamurit.

Ceea ce vedeam eu nu era caminul 7, ci  caminul-spital  “Dr. Carl Wolff”, aflat in administrarea  Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustana din Romania.

Mai simplu spus, un azil in care isi traiau batranetile aproximativ 100 de varstnici, majoritatea sasi.

In imediata apropiere, pe aceeasi strada, se afla si caminul cautat pe mine. Nimic spectaculos pentru acele vremuri si nimic deranjant cu adevarat pentru varsta noastra: 5-7 in camera, bai ca vai de ele, saltele vechi, lenjerii fara grosime etc.

Viata de batran singur

La un an distanta de la acesta intamplare, am avut ocazia sa vad tot in Sibiu un camin asa-zis romanesc, astfel ca am putut sa compar conditiile in care traiesc “batranii lor” si “batranii nostri”.

A fost una dintre cele mai triste  experiente pe care le-am trait in viata mea. Acum, cand scriu, imi pot aminti perfect mirosul  de urina care plutea prin incaperi, chipurile livide ale batranilor, nervozitatea angajatilor si plansetele care se auzeau de pe hol atunci cand treceam pe langa anumite camere.

Mereu m-am gandit, avand sau nu dreptate, ca acolo erau unii dintre cei mai nefericiti oameni din Romania asta. Oameni care in acele conditii aveau toate sansele sa-si uite inclusiv amintirile frumoase traite de-a lungul vietii.

In plus, aceasta senzatie era intarita de vederea conditiilor de la Carl Wolff si de vederea pensionarilor germani care se plimbau prin centrul Sibiului in fiecare vara – cu pensia pe o luna, puteau trai 3 luni la Sibiu ca niste boieri.

De fapt, cam aici este una dintre diferentele intre ce avem noi in Romania si ce au ei in tarile lor. La noi, dupa ce te pensionezi, incepi sa mori. La ei, dupa ce te pensionezi, incepi sa traiesti inca o data.

PS: Prin 2001, batranii retinuti la pat au intrat in greva foamei – voiau sa li se creasca alocatia pentru hrana de la 20.000 lei vechi / zi la 25.o00. Au obtinut 23.000 lei. M-am intrebat cati dintre ei mai traiesc astazi si am raspuns in titlul acestui post.

Vorbesti de principiul contributivitatii, dar nu-l respecti. Te bati luni de zile cu un bloc de caramizi in piept pentru acest principiu, dar acum uiti brusc de el.

Daca un batran isi ia pensia conform contributiei la sistemul de stat al pensiilor, inseamna ca primeste acum banii pe care in trecut i-a dat. Daca-i scazi acesti bani cu 15% inseamna ca, in fapt, ii furi dreptul.

Repet, daca el ia pensie conform contributiei, atunci el primeste acum banii pe care i-a dat in trecut.

Inteleg faptul ca ani de zile cei care ne-au condus au fost mincinosi, populisti, ipocriti, incompetenti si ca acum trebuie sa ia aceste masuri pentru ca altfel intram in colaps. Ca nu pot amana aceste masuri, ca a scadea pensiile in functie de diverse variabile ar insemna sa piarda timp.

Totusi, daca vrei sa fii corect, promite-le oamenilor care primesc pensie conform contributiei ca le vei da inapoi acesti bani.

Spune-le ca iei acum aceasta masura ca sa supravietuiasca sistemul. Ca apoi i vei elimina din sistem toate lichelele care iau pe nedrept pensie, pe cei care se dau bolnavi si nu sunt, pe cei care se dau oribi si conduc biciclete, pe cei care au iesit ancitipat la pensie ca sa poata munci in alte parti.

Si ca dupa ce vor fi eliminate aceste putregaiuri, oamenii care primesc pensie conform contributiei isi vor primi banii inapoi. Altfel, inseamna sa-i furi.

In perioada asta de criza am vazut aplicarea unui principiu destul de ciudat atunci cand vine vorba de concedieri – “ultimul venit, primul care pleaca”.

Zilele trecute, inclusiv liderul BNS Dumitru Costin sustinea aceeasi idee ca eventuala solutie de scaderea a cheltuielilor bugetare.

Teoretic si tinand cond de bun simt, competenta ar trebui sa fie un principiu mult mai important in ceea ce priveste mentinerea locului de munca. De ce un angajat vechi este automat mai bun decat unul mai nou?

Amuzant este ca printre solutiile gandite de Dumitru Costin se mentioneaza si eliminarea celor incompetenti, a celor angajati pe criterii politice, a celor care sunt sefi, dar sunt inutili etc.

Ma intreb cand au aparut aceste categorii de angajati in sistemul de stat pentru ca daca nu sunt veniti peste noapte nu inteleg de ce liderii sindicali n-au fost deranjati de existenta lor.

Numirea lui Dan Bittman in postura de consilier al ministrului Sebastian Vladescu a reusit sa surprinda, sa starneasca zambete, sa enerveze.

Apoi, chestiunea a devenit subiect de misto in presa pentru ca e mult mai usor sa produci umor ieftin decat sa incerci sa intelegi exact ce inseamna aceasta numire.

Pe mine insa m-a surprins, amuzat si, ulterior, enervat  cu totul altceva.

Am vazut cateva personalitati politice aproape oripilate de ideea nastrusnica a ministrului de finante Vladescu.

Ciudat a fost ca aproape aceleasi personalitati si exact aceleasi partide n-au avut absolut nicio problema cand Bogdan Olteanu a fost numit viceguvernator BNR fara sa fie vreo somitate a domeniul in care urma sa activeze.

Trist este si faptul ca pana in momentul in care va renunta la postura de consilier (o va face rapid, parerea mea), Bittman va fi prilej de controversa si misto.

Asta in timp ce Bogdan Olteanu, care se afla intr-o pozitie cu o responsabilitate imensa, va fi beneficiarul discretiei profunde din jurul BNR.

Probabil ca vom mai auzi de el cand i se va termina mandatul, adica atunci cand nu vom mai tine minte ca a fost un tip pe care locul de munca urma sa-l califice.

Cand am votat ieri, am avut un singur regret: ca am de ales intre doua persoane care, din punctul meu de vedere, nu au anvergura de presedinte.

Tara asta cu vreo 22 de milioane de oameni ar fi trebuit sa ridice ceva mai bun pentru aceasta pozitie de mare insemnatate publica, atat prin rolul sau, cat si prin simbolistica sa.

Pana la urma insa, poate cei “demni” din punctul meu de vedere nu au fost interesati vreodata de politica, poate au fost speriati de acest fenomen, poate vor intra in scena peste 5 ani.

O anticipare

Cristian Tudor Popescu a declarat la Realitatea TV ca acesta a fostul “ultimul meci”, ultima data cand confruntarea politica intre doi candidati la cea mai inalta functie din statul nostru va mai fi atat de agresiva.

Probabil ca-si imagineaza sau chiar isi doreste ca data viitoare sa  fim cu totii mai limpezi la minte, mai senini in trairea drepturilor noastre democratice.

Cam acelasi lucru mi-l doresc si eu. Cred ca peste 5 ani vom avea de ales intre oameni de o cu totul alta dimensiune valorica. Intre oameni care sa reprezinte cam ceea ce avem noi mai bun in aceasta tara.

O speranta

Aceasta campanie a avut cateva zone extrem de urate.

Nu-mi plac ziaristii care se angajeaza in cauze politice. Stiu ca exista situatii in SUA si in cateva tari europene in care diverse publicatii sau anumiti ziaristi isi declara sustinerea pentru un candidat sau altul. Atentie insa, isi declara aceasta sustinere!

La noi, exista o ipocrizie aparte in sensul ca nimeni nu scoate o vorba despre acest aspect desi chestiunea cu “echilibrul”, “impartialitatea” si “buna credinta” lipsesc de foarte multe ori din preajma unora dintre cei care fac presa politica in Romania.

Aceste persoane m-au obosit prin prezenta lor, m-au deranjat pentru ca au furat din spatiul in care si-ar fi facut onest meseria alti ziaristi,  m-au enervat pana la o  sufocare probabil caraghioasa  atunci cand am vazut cat de usor pot sa-si bata joc de orice idee de bun simt.

De aceea, sper ca speranta mea in privinta schimbarii profunde a modului in care se face presa in Romania sa aiba parte de concret cat mai repede.

Situatiile in care breasla sufera de pe urma unor cazuri precum “SRS si Chireac” sau in care breasla  sufera de pe urma unor jurnalisti care se subordoneaza unor interese politice ar trebui sa dispara, nu sa fie chestiuni oarecum acceptabile sau macar banuibile.

De asemenea, sper ca presa sa revina cat mai aproape de lucrurile pe care meseria astea le-a considerat valoroase mai bine de 200 de ani: servirea publicului, echilibrul, independenta, bunul simt…

O lamurire

In urma numararii voturilor, cineva va castiga si cineva va pierde. Ambele chestiuni vor fi oficiale.

Unii se vor bucura, unii vor fi tristi.

Cu exceptia cazului in care urmeaza sa primesti sau sa ratezi vreun post in structura administratiei prezindentiale, n-ai insa de ce sa traiesti atat de intens acest moment.

Da, e important cine ne este presedintele, dar cel mai important este ceea ce reusim sa facem fiecare dintre noi.

Vremea statului care hotaraste traiectul fiecaruia dintre noi a trecut in mare masura. Influenta statului asupra soartei noastre este din ce in ce mai scazuta, iar in anii care vor veni ar trebui sa scada si mai mult.

In tot acest timp, o parte zdravana din soarta noastra ne va sta in propriile maini

I-am vazut aseara pe “greii”  Antenei 3 comentand rezultatele sondajelor facute la iesirea de la urne. 

Domnul Cristoiu a insistat asupra faptului ca PSD a castigat alegerile si ca e firesc sa intre la guvernare in aceste conditii.

Sunt curios in legatura cu un lucru. Daca la finalul numaratorii voturilor rezulta ca PD-L  a inregistrat cel mai mare procent, domnul Cristoiu va sustine intrarea acestora la guvernare cu aceleasi argumente ca in cazul PSD-PC?

Am vazut ca  Realitatea a facut show interesant din dilema alegerii viitorului premier si ca partidele au deja propuneri pentru respectiva functie.

In ciuda faptului ca nu a fost mentionat pe undeva ca posibila alegere a presedintelui, eu cred ca Videanu va fi cel numit sa faca viitorul guvern.

Si nu spun asta pentru ca eu apreciez mandatul sau de primar al Bucurestiului, ca apreciez ceea ce a gandit alaturi de Varujan Vosganian pentru programul de guvernare al Aliantei D.A sau ca mi s-a parut cel mai realist politician care a vorbit in ultima perioada despre efectele crizei economice si despre solutii care ar putea-o domoli.

Cred insa  ca numeroasele iesiri publice ale lui Videanu din ultimul timp indica acest lucru. Prezentele lui Stolojan in media sunt destul de rare, iar Videanu pare sa reprezinte cel mai des partidul in discutiile legate de subiectul numarul 1 al momentului – criza economica.

De asemenea, Videanu este cel care discuta cel mai des despre programul de guvernare propus de PD-L. Si nu cred ca o face doar pentru ca ar avea o contributie la realizarea acestuia.

Foto: Evenimentul Zilei

Dupa tot scandalul legat de “raportul pe Justitie”, am auzit una mai tare decat asta cu necondamnarea marilor corupti.

Realitatea a difuzat in cadrul emisiunii Reporterii Realitatii o informatie speciala: in Romania  ultimului an a fost condamnata o singura persoana pentru braconaj in Delta! In rest, liniste, pace si legalitate.

Pana la urma, cum naiba sa te astepti sa-i vezi in instanta pe smecherii protejati de Parlament cand nici macar haiducii aia de peste nu ajung sa plateasca pentru infractiunile lor mai mult decat evidente?