L-am cunoscut undeva pe la finalul clasei a VII-a, intr-o sala de jocuri mecanice.

Era o sala tipica pentru un orasel de provincie de acum aproape 15 ani: mult fum de tigara, miros de bautura varsata pe langa gura consumatorilor, o mocheta care ascundea mucegai si o gramada de flacai impatimiti de “rosie-neagra” (pacanele sau poker electronic)

De jur-imprejur erau aparatele.

Nu pot spune exact cate pentru ca nu am facut de prea multe ori turul salii. Intodeauna ma opream undeva la intrare, imediat in stanga, unde se afla el.

Cei care i-au dat viata la inceputul anilor ’90, CAPCOM, i-au spus StreetFighter II. Eu i-am spus “distractie”  :)

Asa cum un drogat probabil ca mangaie doza inainte de-a si-o injecta, eu mangaiam butoanele si manetele jocului inainte sa strig: “Nea George, o fisa la Street Fighter!”.

Nea Geoerge se temea de curentul din sala si purta din octombrie pana prin aprilie o caciula ruseasca facuta din blana de iepure.

Desi nu-si lasa niciodata urechile in jos, aveam vesnic impresia ca respectiva caciula il impiedica sa auda. Asa ca strigam din nou, cu vocea mea aflata in plin proces de maturizare: “Nea Geooorge…!”.

Omul venea grabit, eu ii dadeam banii si el introducea fisa.

Din acel moment, nu ma mai interesa nimic.

BEL vs ALX

Am invatat sa joc alaturi de un foarte bun prieten din gimnaziu, Alexandru Stanciu. Jucam pe rand si incercam doua lucruri: sa facem un scor cat mai mare si sa descoperim diverse lovituri spectaculoase.

Cine obtinea punctaj mare, isi putea trece 3 litere in dreptul scorului. El era ALX, eu eram BEL.

Eram intr-o confruntare vesnica. Mi-aduc aminte ca in timpul liceeului, cand invatam dupa-amiaza, mergeam la sala cu doua ore inainte de cursuri si jucam sa bat recordul jocului. Apoi, seara, ma intorceam cu ALX  ca sa vada scris sus, la punctaj maxim, 3 litere magice:  BEL

Bine, acelasi lucru il facea si el, adica la randul meu traiam umilinta amuzanta de-a-i vedea stampila de cel mai bun jucator al zilei respective. Sau, al perioadei de cand se luase ultima data curentul si se resetase clasamentul

Ultima lupta

La un moment dat, sala s-a inchis si jocul a disparut.

Nu pot spune ca i-am simtit lipsa, dar de cate ori vedeam o sala de jocuri, intram si ma plimbam printre ele in dorinta de-a-l vedea pe-al meu.

Si intr-o zi, l-am gasit. Eram in timpul anului 2 de facultate, ma aflam la mare. Am intrat intr-o sala de acest gen pentru a face clasica plimbare printre aparate si, intr-un colt, fara sa-l bage cineva in seama, jocul meu

Am mers langa el, i-am atins butoanele si mi-a venit sa strig: “Nea Georgeee!…”

M-am abtinut, am chemat-o pe domnisoara cu fisele, mi-a dat una si am trecut la treaba.

As putea sa povestesc acum ca mi-am pastrat reflexele si  ca imi aduceam aminte instant toate miscarile. Sau ca am jucat atat de mult cu o singura fisa incat a venit femeia aia de doua ori sa vada daca nu se intampla ceva necurat. Sau sa spun c-am terminat jocul cu Vega.

Nea… spun doar ca am trait in acea zi placerea ca BEL sa fie trecut din nou in dreptul celui mai mare scor. Nici nu ar fi fost greu, locul doi avea un punctaj atat de slab ca a trebuit sa ma uit de mai multe ori pentru a ma convinge de acest lucru.

In fine, a fost o bucurie tare speciala. Si ar fi fost chiar o bucurie completa daca as fi avut atunci numarul lui ALX. Sa-l sun si cand raspundea sa apropii telefonul de joc pentru a auzi unul dintre cele mai placute sunete auzite de urechile noastre in timpul adolescentei.

O camera mica pentru un joc mare

Glumind putin pentru prima data in acest text, pot spune ca i-am ramas fidel acestui joc. De-atunci, nici unul altul nu mi-a mai trezit interesul cu adevarat.

Am fost cu adevarat doar jucator de Street Fighter 2, un joc primitiv dupa standardele actuale. Dupa standardele mele – JOCUL

Prin urmare, daca unii isi doresc o casa mare pentru a se simti impliniti sau pentru a o vinde ulterior mai scump, eu imi doresc o casa mare pentru ca, intr-o camera, sa fac loc pentru un astfel de aparat.

Si pentru un sac de box. Dar asta-i alta pasiune si nu amestec lucruri.

PS: desi n-am recunoscut-o vreodata, o spun acum: ALX era mai bun decat BEL. Nu cu mult, dar era.

In 2005, am platit 3$ pentru o cartela Connex si am rezervat cu ajutorul acesteia domeniul www.fiibarbat.ro

Imi  doream atunci sa fac un site pentru barbati asa cum nu exista altul in Romania. Tin minte ca aveam o gramada de idei in minte si ca as fi jurat ca toate acele idei sunt categoric cele mai bune dintre cele ce pot fi gandite.

Din pacate, pentru a pune in practica acele ganduri aveam nevoie si de niste cunostinte tehnice, care in cazul meu erau reduse. Atat de reduse incat… mai bine va povestesc o intamplare ca sa va lamuriti pe indelete cum statea treaba

Ai auzit de Marius Chelu?

Pe atunci stateam in chirie impreuna cu Razvan,  baiatul  dirigintei din gimnaziu.

El lucra pentru Connex  si avea la munca un coleg care se pricepea sa faca site-uri, cred ca Ovidiu il chema. La un moment dat, am purtat o discutie la telefon cu Ovidiu pentru ca el sa se lamureasca cam ce as dori eu de la noul site.

In timpul discutiei, Ovidiu mi-a mentionat ceva despre un anume Marius Chelu. Automat, m-am gandit ca e vorba de bani in plus, ca doar Marius Chelu nu venea sa-mi faca mie site-ul pe gratis. Am intrebat cu ce ne-ar putea ajuta concret respectivul, iar Ovidiu mi-a explicat in detaliu cat de important este sa-l avem.

Ulterior, spre finalul discutiei, am apucat sa inteleg si eu ce era cu acel baiat. Marius Chelul era felul incare ajungea la mine pronunarea cuvantului “MySQL -ul”, sistemul de gestionare a bazelor de date

Inceput, munca, investitii…

Pana la urma, salvarea mea a fost dezvoltarea platformelor de blogging.

Astfel, am investit vreo 50$ in cumpararea definitiva a domeniul www.fiibarbat.ro si am lasat in urma aceasta pagina alb-verde-albastra-gri din istoria de inceput a site-ului.

De atunci si pana acum, am avut grija ca blogul sa beneficieze de ce poate fi mai bun: continut original de calitate, o tema wordpress premium, un sistem performant de gestionare a abonatilor , interactiune desteapta cu cititorii, o platforma de gestionare a forumului asociat blogului de la VBulletin etc.

Acestea au inseamnat de fiecare data munca si bani. A trebuit sa invat singur o gramada  de lucruri despre gestionarea unui site, cu toate implicatiile  de natura tehnica si cu cele care tin de marketing-ul online.

De asemenea, mi-a trebuit multa rabdare in momente neplacute – precum atunci cand unii s-au gandit sa fure continut de pe Fii barbat! sau cand altora le-a placut atat de mult numele blogului incat si l-au introdus in slogan

Celor din prima cateogire n-am ce sa le transmit, mi-e mila de ei. Celor din a doua le dau o veste relaxanta: am inregistrat din timp marca la OSIM

Primii bani

La inceputul acestui an am primit  doua oferte pentru cumpararea blogului.

Prima a venit  din partea unui tip care sustine ca are experienta in dezvoltarea unor proiecte de acest tip si cea de-a doua de la o firma care comercializeaza produse pentru barbati.

Pana in acele moment nu ma gandisem la o eventuala vanzare, atunci am facut-o si am ajuns rapid la o concluzie: vreau sa dezvolt acest proiect in continuare.

Cred sincer  c-am fost inspirat mai ales ca zilele trecute am lansat primul produs pe care-l comercializam prin intermediul blogului -  ghidul scris de Alex David: “Cum sa vorbesti cu o femeie”.

Astfel, am avut ocazia sa ma bucur din doua motive: in primul rand ca n-am vandut atunci si in al doilea rand ca vindem acum  propriile noastre produse.

Ce are special acest blog

Mi-aduc aminte ca la un moment dat Vali Petcu lansa o provocare interesanta catre ziaristi care se laudau cu succesul propriilor bloguri. Ceva de genul “luati un blog de la zero si faceti ceva din el fara sprijinul ziarului sau al televiziunii la care lucrati”.

Fii barbat! este un astfel de proiect. E luat de la zero, e un blog neafiliat vreunei retele de bloguri, nesustinut de vreun publisher online cunoscut. Nu a beneficiat de promovare TV sau prin ziare. A crescut pe propriile picioare si se bucura de o bucurie speciala.

Citeste comentariile postate in dreptul textelor scrise pe blog si vei putea observa cu usurinta la ce ma refer

Astazi  am inregistrat abonatul numarul 2.000 pentru Fii barbat! si pot sa ma bucur de cateva lucruri speciale.

In primul rand,  e un semn ca s-a muncit bine acolo, iar cei care se aboneaza apreciaza aceasta munca.

Apoi, este important si pentru ca in zilele urmatoare vom lansa spre vanzare acel prim produs despre care am mai vorbit.

In fine,  sa ai 2.000 de abonati  pentru un blog de nisa e un motiv de mandrie.

Mai mult, o spun cu mare satisfactie, este vorba de un blog independent: nu avem spate nicio retea, nu avem in spate vreun mare publisher online care sa redirectioneze trafic spre noi, nimic nu ne ofera promovare mai mult decat continutul propriu-zis.

In caz ca lucrezi de-acasa, ai vreo 15.000 £ + TVA , spatiu la dispozitie si dragoste pentru mediul inconjurator, da un ochi aici.

Daca-ti place, am si o veste proasta: par sa se adreseze in principal clientilor din Marea Britanie, Olanda, Franta, Spania… Cam tarile din vestul Europei.

Eram intr-un 368 cand un pusti l-a intrebat pe altul ceva de genul “bagi o saorma?”. Partenerul de discutie a zis c-a mancat deja una si ca, dupa ora 12:00, nu cumpara niciodata asa ceva.

Explicatia omului a fost ca “aia de la X cumpara carne de pui cu o zi inainte sa expire, ca-i mai ieftin asa. Daca iei shaorma in prima parte a zilei, teoretic te afli in termenul de garantie sau undeva pe langa punctul de stricare. Dupa 12:00, e jale!”.

Replica celui refuzat a fost si mai incurajatoare: “Pai, aia se aprovizioneaza zilnic? Probabil cumpara carne o data pe saptamana sau ceva de genul asta”.

De la shaorma la mititei

Pentru ca vanzatorii de shaorma sa nu se supere, m-am gandit sa strang in acest text si cateva amanunte legate de vanzatorii de mici.

In timpul facultatii, aveam un coleg de camin care lucra la o macelarie. Si tipul asta spunea ca de cate ori carnea din galantar prindea o pojghita verzuie, el avea datoria sa  taie coaja aceea cu un cutit si sa o puna intr-un lighean in care se aduna materia prima pentru mici.

Cand vreun sef de aprovizionare  venea sa cumpere mici, macelarul spunea ori ca are carne, ori ca nu s-a stricat suficient de multa incat sa-i faca.

Dupa niste ani, am aflat inca un lucru legat de stricarea carnii pentru mici de la cineva care a discutat cu un vechi producator – vanzator de mititei. Cica “micii cei mai buni se fac din carne usor stricata. Nu mult, asa, un pic… Se umfla mai bine, n-ai nevoie de prea mult bicarnonat si sunt mai gustosi”.

Acum, nu cred ca toti cei care vand shaorma sau mititei se preteaza la astfel de practici. Prin urmare, pofta buna!

Am rezolvat problema cu flacaul care furase vre0 20 de texte de pe Fii barbat! pentru a-si face si el blog.

Omul a catadicsit sa scoata acele posturi si a anuntat c-a rezolvat problema. A uitat doar sa-si ceara scuze. Il inteleg, astfel de oameni cred ca ala de la care se fura exagereaza pentru ca se supara.

De altfel, avocata mea sustine ca, pentru a da un exemplu limpede si altor amatori, ar fi trebuit sa-l tarasc un pic prin instanta, sa simta exact ce a facut. Mai ales ca flacaul meu nu a dat senzatia c-ar regreta prea tare incidentul.

Promit ca data viitoare sa-i dau satisfactie avocatei

PS: cu ocazia unor astfel de probleme,  ma felicit ca am inregistrat “Fii barbat!” si “blog de cultura masculina” la  OSIM.

De luni, Marius Geanta a reinceput sa scrie pe 3Surse.ro, astfel ca traiesc o satisfactie completa si speciala vizavi de acest blog.

In ultimul an, proiectul asta a reinceput sa respire. La inceput datorita lui Dani si a puterii lui de convingere.

Apoi, datorita lui Adi, care a publicat acolo unele dintre cele mai bune analize media, cateva interviuri cu adevarat speciale si o serie controversata de texte prin care-si manifesta dragostea pentru Inter Milano (astea nu primesc link! )

In fine, recent, ni s-au alaturat doi oameni pentru care eu am o apreciere deosebita: Emanuel Rosu si Paul Muntenescu.

Emi este inteligent, cultivat, plin de umor si categoric unul dintre cei mai talentati oameni alaturi de care am avut ocazia sa lucrez.

Paul face parte din specia extrem de rara a celor care “vad” site-uri de sport.

Adica pot gandi strategii, inteleg extrem de bine jurnalismul online, au capacitate extraordinara de-a discerne intre ceea ce este valoros si ceea este pierdere de timp.

Pentru ca este si un tip extrem de discret, sigur nu se va bucura prea mult citind ceea ce scriu eu aici. Asa ca ma abtin sa mai dezvalui ca din punctul meu de vedere nu exista altul ca el pe la vreun site de sport din Romania.

Prin urmare, Marius, omul alaturi de care am fondat 3Surse.ro acum doi ani,  are parte de o companie tare selecta. Bine-ai revenit

La intervale regulate de timp, cate un individ agramat si fara imaginatie fura continut de pe Fii barbat! si-l publica pe diverse bloguri.

Pana acum, am trait 3 astfel de situatii, dar cea descoperita astazi intrece orice imaginatie.

Individul cu apucaturi de hot se numeste Daniel Damian. Are 21 de ani, este din Timisoara si arata asa cum se vede in poza afisata in profilul de pe Blogger.

Partea spectaculoasa este  ca pe flacaul acesta l-a dus mintea sa posteze comentarii pe Fii barbat! dupa ce-si umpluse  blogul cu textele furate!

Ce urmeaza sa afle Daniel Damian despre hotiile sale

Normal, i-am trimis un mail in care l-am rugat frumos sa scoata textele de pe blog. Nu s-a sinchisit sa raspunda, probabil s-o fi gandit ca glumesc.

Uite ca n-am glumit si ca nesimtirea lui o sa-l coste zdravan

Pentru inceput, am facut demersurile clasice de reclamare a furtului.

Apoi, am avut grija sa-i anunt pe cei de la Blogger ca lui Daniel Damian ii place sa aiba continut pentru adulti pe blogul gazduit pe platforma lor.

Bine, astea sunt lucrurile care il vor afecta destul de putin: foarte probabil i se va cere sa stearga textele furate sau poate va avea norocul sa i se suspende cu totul contul.

Partea interesanta pentru Daniel va incepe insa astazi sau maine, cand avocatul meu ii va trimite un mail special. Un mail din care va afla cum va arata viata sa din perspective profund juridice in perioada urmatoare.

Nu ma pricep prea mult la chestiunile de gen, dar ceva imi spune ca  noul meu “prieten” se va bucura tare mult.

Bafta, Daniel, mai fa si altadata de astea!

Imi petrec o buna parte din zi scriind diverse lucruri. Unele dintre aceste lucruri le cititi, altele nu. Unele stiti ca sunt scrise de mine, despre altele nu stiti ca-s scrise de mine.

Doamne, ce-mi mai place misterul

In fine, ca sa scriu aceste texte stiute si nestiute, fac un efort destul de consistent. Nu doar pentru ca am zile in care inspiratia pare sa se joace “de-a v-ati ascunselea” cu mine, ci si pentru ca de multe ori sunt foarte usor distras de la ceea ce fac.

Mai vine un mail, mai vine un mesaj pe yahoomess, mai se aboneaza cineva la Fii barbat!, mai scrie cineva pe forum, mai scrie Adi un text despre Inter pe 3Surse, mai imi aduc aminte ca doream sa vad nu stiu ce etc.

In plus, nu stiu cum e la voi, dar la mine pare sa existe intotdeauna ceva mai placut de facut decat sa muncesc la lucrurile cu adevarat importante

Ce-i acela un “testament”

Prin urmare, am ajuns sa dau o denumire usor macabra textelor care reusesc sa-mi castige intreaga atentie, textelor importante pe care le scriu dintr-un capat in altul fara sa ma opresc pentru a verifica statitiscile de la google analytics sau pentru a citi ce-a mai scris nu stiu cine.

Concret, le spun “testamente”. Si le spun astfel pentru ca nu-mi pot inchipui ca cineva ar scrie un testament real altfel decat concentrandu-se in totalitate asupra misiunii

Dark Room pentru Windows, OmmWriter pentru Mac

De-a lungul timpului, am cautat tot felul de solutii pentru a nu mai parasi procesorul de text in favoarea altor activitati si intr-un final am gasit: procesoare de text cu functia “full screen”.

Pe Mac poti folosi Bean, care este gratuit, WriteRoom (24.99 $) sau chiar Scrivener (39.95 $)

De curand, am descoperit OmmniWriter, care poate fi folosit gratuit macar acum, cand este in beta. Pe langa faptul ca-ti ofera modul full screen si iti tine ascuns orice altceva s-ar intampla in background, OmmWriter are si inclinatii muzicale.

Daca esti pe Windows, o solutie cu full screen, dar fara muzica este Dark Room.