Beldie.ro » Online

Curatenie in ograda murdara a site-urilor

Stefan Beldie — Mon, 31 Oct 2011 17:48:28 +0000

Un nemernic a intrat pe teren la Petrolul – Steaua si l-a lovit pe Galamaz.

Din pacate, cel mai grav moment al serii nu se conumase inca. Acesta abia urma sa se intample.

Nu ma refer aici la lipsa de reactie a jucatorului de la Petrolul care a privit indiferent suferinta colegului sau de breasla, nici la reactia controversata a lui Martinovici.

Oricat de ciudat vi s-ar parea, cel mai grav lucru s-a petrecut in zonele de comentarii ale site-urilor de sport. Instant, mii de oameni si-au postat gandurile legate de incident.

Cei mai multi, au condamnat intamplarea, si-au manifestat dezgustul si au vorbit despre pedepsirea acelui individ.

Cu toate acestea, o minoritate extrem feroce vocal a reusit sa transmita inca un mesaj: bine i-au facut lui Galamaz, toti stelistii merita asta, pacat ca ala nu a lovit cu ranga in loc de pumn etc.

Intrati pe oricare dintre site-urile de sport si uitati-va singuri pentru a va convinge.

S-a ajuns unde nu ajung decat descreieratii

De ani de zile, pe toate site-urile de sport se injura si se “omoara” in draci.

Se ameninta cu moartea si se doreste moartea oricui pare adversarul propriilor credinte sau idei.

Apoi, cu o pofta incredibila se face sex cu toate rudele ziaristului care semneaza articolul, cu toate rudele celui care are o parere diferita si cu toate rudele suporterilor care tin cu alta echipa decat cea a violatorului din vorbe.

In unele situatii, se ajunge aici din ratiunile explicate de mine.

In altele, se ajunge aici pentru ca anumiti oameni sunt atat de nocivi ca prezenta si exprimare incat vestejesc instant orice urma de bun simt dintr-un spatiu de dialog public.

Site-urile pot si trebuie sa “vanda” profitabil altceva

Din acest motiv, eu cred ca site-urile ar trebui sa-si gaseasca resursele necesare pentru a scapa de poluarea din zonele de comentarii.

Ma refer aici la orice site care se respecta sau pur si simplu vrea sa actioneze destept intr-un moment in care majoritatea stau in nemiscare, nu doar la site-urile de sport.

Indivizii cu gandire violenta nu vor disparea si nu se vor vindeca daca li se va stopa accesul pe site-uri. Totusi, capacitatea lor de-a se inmulti atat de mult incat sa ajunga sa conteze si sa ajunga chiar sa controleze discutiile de pe site-uri va fi redusa extrem.

Iar cei care se tem de pierderi cauzate de scaderea intensitatii dezbaterilor se tem degeaba.

Sa vanda clientilor publicitari rezultatul evacuarii acestor indivizi.

Da, sa anunte limpede in agentii si direct clientilor ca fac acest efort si ofera altceva. Ca ofera normalitate, ca ofera civilizatie.

Sa-i aduca in dezbateri pe cei multi si civilizati, nu pe cei putini si violenti. Repet, acesti indivizi chiar sunt o minoritate.

Sa investeasca in oameni valorosi, care sa-si faca bine meseria de ziaristi si sa livreze continutul muncii lor intr-un mediu normal.

Si sa investeasca intr-un sistem de moderare cu tot ceea ce inseamna acest lucru. Nu sa inhibe dezbateri, ci sa elimine lichelele care vin sa-si verse frustrarile aici inainte sa o faca si pe stadioane.

5 reguli de bun simt in “comunicarea pe mail”

Stefan Beldie — Tue, 21 Jun 2011 15:13:09 +0000

Acum cateva saptamani, o studenta m-a rugat sa-i raspund la cateva intrebari legate de un subiect pe care urma sa-l trateze in lucrarea sa de diploma.

Desi am obiceiul sa ajut pe oricine in astfel de situatii, de data aceasta nu am facut-o. Mai mult, nici macar nu i-am trimis un raspuns persoanei respective.

Cum a reusit sa ma convinga sa nu o ajut? Simplu. In loc sa-mi trimita un mail direct, a preferat sa dea forward la un mesaj trimis anterior altor ziaristi. Fara sa mai adauge nimic, pur si simplu un forward chel.

Astazi, am avut ocazia sa vad un nou exemplu uimitor de intelegere a comunicarii prin intermediul email-ului.

Concret, in corpul semnaturii unui mail cineva a reusit performanta de-a introduce nu mai putin de 14 randuri cu informatii.

Aici au intrat inclusiv un jpeg al diplomei care-i certifica specializarea academica, denumirea unui club la care este afiliata compania pentru care lucreaza, numele oraselor in care compania sa are activitate, precizarea ca aceste orase sunt din Romania, 4 adrese web etc.

Ca sa nu mai spun despre multitudinea de fonturi si culori folosite. Ceva infiorator… Plus, la finalul semnaturii, precizarea ca respectivul e-mail nu este un spam

Aceste experiente, dar si altele trecute, ma fac sa postez aici 5 reguli pe care eu le consider esentiale cand vine vorba de trimiterea unui e-mail cu scop profesional:

1. Scrie corect romaneste

Daca vezi in jurul tau o gramada de oameni care isi bat joc de limba romana, n-are rost sa o faci si tu.

Chiar si atunci cand cel care ti-a trimis mail-ul face diverse erori de scriere, raspunde-i intr-o limba romana curata.

De asemenea, daca ti se pare cool sa folosesti prescurtari sau englezisme, afla ca doar ti se pare. Nu sunt cool deloc. Cel mult te plaseaza undeva intr-o adolescenta tarzie sau intr-o zona a penibilului corporatist.

2. Daca nu ai timp sa scrii respectivul mail, nu-l scrie

Spun asta atat pentru ca risti sa incalci sfatul de mai sus, cat si pentru ca un mail scris in graba poate insemna un mesaj confuz la nivel de idee.

E important ca omul caruia ii scrii sa inteleaga limpede ceea ce vrei de la el. Daca nu intelege, cel care pierde de cele mai multe ori esti chiar tu, cel care ai adresat rugamintea.

3. Semnatura mail-ului trebuie sa fie simpla

Incearca sa treci in semnatura doar acele informatii absolut relevante.

De exemplu, eu ma rezum la nume, numar de telefon si doua adrese web. Una este cea a blogului personal, cealalta a serviciului in numele caruia trimit mail-ul – Dr. Blogus, Abcdaria, Fii barbat! etc.

Daca nu exista norme care sa te oblige sa introduci cod HTML in semnatura, nu o face de dragul briz-briz-urilor.

De asemenea, daca nu sunt norme interne care sa-ti ceara sa introduci un jpeg cu logo-ul companiei, nu-l introduce.

In fine, este inutil sa adaugi adresa de e-mail si in corpul semnaturii de vreme ce devine cunoscuta in momentul primirii mesajului.

4. Citeste inca o data ceea ce ai scris inainte sa dai “send”

Uneori, esti tentat sa trimiti un mail cu viteza celui care vrea sa puna rapid lucrurile la punct. Nu te grabi, s-ar putea sa regreti.

Cand discuti fata in fata cu cineva, iti mai scapa si vorbe care nu ar fi trebuit scapate. Cand comunici in scris, ai toate conditiile sa-ti gandesti mesajele in profunzime.

Prin urmare, gandeste, scrie, citeste ce-ai scris, gandeste si apoi trimite mesajul.

5. Trimite mail-ul cui trebuie

Acum cativa ani, un coleg de breasla care a mers la o mare competitie fotbalistica i-a scris sotiei sale un mail in care-i spunea ceva de genul:

“Cel mai mult ma bucur ca stau pe banii astora de la ziar, ma plimb pe unde vreau, scriu cand vreau, diurna e suficient de mare ca am de pus bani deoparte. Ieri n-am avut chef sa trimit nici un material si le-am spus ca au fost probleme cu accesul…”

Din pacate pentru el, omul respectiv a trimis mail-ul pe adresa generala a redactiei in loc sa-l trimita sotiei

Prin urmare, arunca un ochi in campul destinatarului, s-ar putea sa fie secunda cel mai destept cheltuita in ziua respectiva.

Avem 3.000 de abonati pentru Fii barbat!

Stefan Beldie — Tue, 17 May 2011 15:28:12 +0000

Cel mai drag proiect al meu a reusit sa confirme asa cum merita – Fii barbat! a inregistrat astazi 3.000 de abonati.

Am mai scris despre inceputurile acestui blog si cred sincer ca a fost unul dintre cele mai bune lucruri nascute din mintea mea.

Din acest motiv, imi doresc sa fie in continuare un blog apreciat, vreau sa avem in continuare clienti publicitari interesati de asocierea cu noi si sper ca in agentiile de publicitate sa se pretuiasca mai mult site-urile corecte.

Adica site-urile care produc mereu continut original valoros si site-urile care nu fura in privinta datelor de audienta.

In rest, ne descurcam noi cel putin la fel de bine ca si pana acum

PS: daca-ti place blogul Fii barbat!, poti sa ne dai “Like pe Facebook“.

Cum alegi o parola puternica si usor de retinut

Stefan Beldie — Tue, 03 May 2011 14:57:43 +0000

Prin clasa a V-a am primit o agenda care avea pe prima pagina cateva campuri dedicate detinatorului. Puteai sa-ti treci acolo numele, adresa si numarul de telefon.

Nu existau retele de telefonie mobila pe atunci, iar eu nu aveam nici macar telefon fix. In Rm. Sarat, in zona in care locuiam eu, telefonul fix se instala la cerere, dar dupa cativa ani de la formularea acesteia

Imi aduc aminte ca dintr-un fel de joaca am trecut un numar de telefon imaginar in agenda. 3 ani mai tarziu, cand in sfarsit ni s-a instalat telefon fix, am vazut ca nimerisem 4 dintre cele 5 cifre ale numarului alocat.

Asta nu m-a facut sa joc mai des la loto, dar acele 4 cifre au format prima mea parola din lumea online.

Nu alege aceeasi parola pentru orice cont

Dincolo de faptul ca Yahoo! nu mai permite astazi parole formate din 4 caractere, alegerea mea de atunci este una gresita dupa standardele de securitate actuale.

Cei care se pricep la chestiuni de acest gen sustin logic faptul ca nu e bine sa-ti alegi ca parola numarul de telefon, data nasterii, numele sau alte formule usor anticipabile inclusiv de cei care nu te cunosc.

Asta mai ales ca traim intr-o lume in care multi dintre noi isi expun genul acesta de informatii prin intermediul retelelor de socializare.

De asemenea, e important sa nu alegi aceeasi parola pentru orice cont ai avea.

In trecutul recent, au existat cazuri in care parolele celor care foloseau un anumit serviciu online sa devina publice in urma unor hibe de securitate.

Altfel, se poate intampla ca parola folosita pentru accesarea unui serviciu neimportant, oferit uneori de companii obscure sa fie aceeasi parola folosita in cazul confirmarilor de tranzactii financiare sau a conturilor de e-mail importante. Nu suna bine, nu?

Cat de sigure sunt parolele obisnuite

Problemele de mai sus apar pentru ca toti vrem sa avem parole usor de tinut minte, pe care sa le putem tasta cu usurinta cand avem nevoie.

Pe de alta parte, in ultimii ani, s-a dezvoltat mult ideea conform careia o parola sigura trebuie sa contina cat mai multe caractere ciudate din categoria “*|’/_±]}“, cifre alternate cu litere si diverse alte caractere ciudate etc.

Thomas Baekdal, un expert in probleme de securitate, sustine insa contrariul.

Concret, Baekdal afirma ca exista parole usor memorabile care au calitatea de-a fi mai greu de spart chiar decat cele care contin caractere ciudate si greu de tinut minte.

Dupa cum se vede in tabelul de mai sus, o parola formata din 3 cuvinte obisnuite scrisa cu spatiu intre ele ar putea fi sparta prin metoda verificarii cu ajutorul unui script care ruleaza acest tip de cuvinte in peste 2.500 de ani.

Suficient de mult sa se plictiseasca si hacker-ul si suficient de sigura incat sa o poti lasa mostenire nepotilor.

Tabelul urmator preluat de pe site-ul lui Baekdal arata si cat de vulnerabile sunt anumite tipuri de parole pentru diferite tipuri de atacuri: “brute – force”, rularea unui script care verifica utilizarea de cuvinte obisnuite sau a unui script care se raporteaza la dictionarul unei limbi.

Cum rezolvi problema parolei unice

Spuneam mai sus ca alegerea unei singure parole pentru orice serviciu online este o eroare.

Poti insa sa te folosesti de ceea ce eu numesc “parola-radacina”, din categoria celor exemplificate mai sus ca fiind sigure si sa-i adaugi doua caractere in functie de un algoritm foarte simplu.

De exemplu, adaugi parolei-radacina prima si ultima litera din denumirea serviciului pentru care o folosesti.

Daca parola-radacina este “greu de spart”, pentru contul de gmail adaugi “g” la inceput si “l” la final.

Pentru contul de Yahoo Mail!, adaugi “y” la inceput si “o” la final.

Pentru contul de Facebook adaugi “f” la inceput si “k” la final.

Pe langa faptul ca iti diferentiezi parola in functie de serviciul pentru care te loghezi, adaugarea acelor litere la inceputul si la finalul cuvintelor transforma primul cuvant si ultimul cuvant din parola in unul neobisnuit: ggreu, spartl, fgreu, spartk etc.

Normal, poti modifica algoritmul dupa cum doresti, adaugand a doua litera si penultima sau a doua si ultima sau prima si penultima etc.

Solutia managerului de parole

Tastarea unui username si a unei parole de fiecare data cand vrei sa te loghezi este una dintre cele mai plictisitoare activitati. Inclin sa cred ca nici macar opiniile doamnei Tatoiu despre absolut orice nu ar putea avea o mai mare putere de plictis.

Din acest motiv, orice browser respectabil detine un manager de parole si-ti permite retinerea acestora pentru utilizarea ulterioara.

Dincolo insa de ceea ce ofera browser-ul, exista si aplicatii de sine statatoare care se descurca si mai bine din acest punct de vedere. Eu folosesc 1Password, care de curand a fost lansat si pentru Windows.

Daca insa doresti o aplicatie folosibila pe orice calculator, pe orice platforam, o solutie interesanta este LastPass.

Diferenta majora dintre acestea este ca prima este o aplicatie desktop, cea de-a doua este web-based.

Tot ceea ce-ti trebuie pentru aceste aplicatii este retinerea unei singure parole. Cu ea te loghezi la managerul de parole si, ulterior, cu un singur click “umpli” automat campurile de logare.

De ce sunt injurate site-urile de sport

Stefan Beldie — Thu, 24 Feb 2011 15:38:58 +0000

Cine obisnuieste sa se uite in zona de comentarii de pe site-urile de sport ii cunoaste foarte bine.

Sunt nervosi de la prima replica si extrem de agresivi verbal.

Ca sa depaseasca “cenzura” aplicata termenilor sexuali clasici, respectivii fac eforturi importante de creativitate.

Desi unora dintre ei nu prea le-a placut limba romana si n-ar pune o cratima acolo unde trebuie, totusi sunt in stare sa scrie cuvantul **** in 73.000 de feluri diferite.

Au imaginatie.

Au o imaginatie atat de bogata incat orice intra in conflict cu propriile pareri s-a nascut obligatoriu din mintea unui prost, dintr-un anume loc din Romania, cu o mama a carei valori morale sunt cel putin discutabile, cu un frate diferit orientat sexual.

In cazurile mai fericite, e vorba doar despre ziaristi care au publicat informatii sau opinii in urma unei spagi oferite de cine stie ce patron din fotbal.

Aproape nimeni nu mai face efortul de-a le raspunde acestor oameni. E posibil chiar ca unii sa-i considere din start idioti si sa-i lase sa polueze in continuare zonele de comentarii.

Cu toate acestea, un lucru care nu inceteaza sa ma uimeasca pe mine ar putea sa-i surprinda si pe colegii mei de la site-uri.

De cate ori raspunzi unui mesaj de acest tip, aproape de fiecare data ti se da o replica surprinzator de politicoasa: “Am crezut ca nu citeste nimeni ce scriu eu aici…” sau “Nu credeam ca veti raspunde” sau “M-am enervat ca mereu aveti ceva cu echipa cutare…”

Ideea este ca injuraturile nu vin in valuri doar pentru ca unii dintre cititorii vocali ai site-urilor de sport nu stiu cum sa reactioneze altfel, ci si pentru ca nimeni nu discuta cu ei.

E un fel de “te injur pentru ca tu scrii ce vrei si nu dai explicatii”.

De aceea, eu pun pariu cu oricine citeste acest text ca primul site de sport care le va cere oamenilor din redactie sa raspunda comentariilor va castiga enorm din perspectiva imaginii. Si a traficului.

Noutati pentru Fii barbat!

Stefan Beldie — Sun, 16 Jan 2011 19:04:07 +0000

In ultimele saptamani am fost prins cu doua actiuni importante care privesc Fii barbat!

Dupa ce la finalul anului trecut am fost nevoiti sa suspedam activitatea forumului, acum l-am relansat. Deci, cine are de cerut un sfat sau are de dat un sfat, poate acum sa-si faca un cont si sa ne viziteze.

De asemenea, am onorat superghidul “Cum sa vorbesti cu o femeie” cu un site de sine statator . Asta pentru ca si ghidul ne onoreaza cu vanzari interesante.

In rest, in perioada urmatoare este posibil sa oferim spre vanzare cateva produse branduite cu marca Fii barbat!. Cat de repede? Inca nu stiu, dar sigur vom anunta cand vom fi gata

Sibiu 7

Stefan Beldie — Thu, 09 Sep 2010 16:31:39 +0000

Daca te bate gandul sa mergi vreo cateva zile la Sibiu si vrei sa stii cam ce merita vazut neaparat in fosta Capitala Culturala a Europei, uita-te cu atentie pe Sibiu 7.

Site-ul ofera informatii utile pentru cei cu chef de vizitat, dar si informatii din viata de zi cu zi a orasului. In plus, Dani si Adriana au bunul obicei de-a-si sustine vorbele cu multe imagini faine.

No, vizitare placuta!

De ce blogurile ziarelor de sport nu prea sunt bloguri

Stefan Beldie — Sun, 01 Aug 2010 14:28:40 +0000

In august, se fac vreo 4 ani de cand Gazeta a lansat bloguri pentru cei mai cunoscuti ziaristi ai sai.

Desi a trecut atat timp de atunci, foarte putini dintre acestia pot spune ca stiu cu adevarat ce e ala blog si tot cam atati trateaza respectivul site sau extensie de site ca pe un blog. In mare, aceeasi situatie este si la ProSport.

Catalin Tolontan (blog) pare sa inteleaga cel mai mult rostul unui blog, iar Mihai Mironica (blog) se remarca prin efortul special si esential de-a dialoga cu oamenii care-i comenteaza textele.

In rest, ici-colo cate o zvacnire, dar nu ceva cu adevarat notabil.

In fine, de ce nu sunt blogurile ziarelor de sport cu adevarat bloguri?

1. Cei care publica acolo nu-si cunosc blogul

Adica multi dintre ei nu stiu sa publice pe blog, n-au nici cea mai mica idee legata de ce-ar trebui sa faca pentru asta. Nu-si cunosc nici macar username-ul si parola necesare pentru logare.

Paseaza textul unuia dintre angajatii de la site-uri si acesta il urca pe blog.

De asemenea, majoritatea dintre ei n-au vreo idee despre lucruri care pentru un blogger sunt foarte limpezi: taguri, categorii, titrare relevanta inclusiv pentru SEO etc.

2. Textele nu sunt formatate pentru mediul online

Asta inseamna ca omul care incarca textele nu prea are chef sa aranjeze textul respectiv pentru o citire usoara.

Si asta nu se intampla mereu pentru ca nu ar sti importanta unei astfel de formatari, ci pentru ca oricum n-ar avea cine sa-i atraga atentia asupra acestui fapt.

In plus, autorul blogului nu prea are habar de necesitatea unor intertitluri sau alte chestiuni de gen. Nu-l deranjeaza cearsafurile acelea imense de text neintrerupt. Nici nu-i trece vreodata prin minte ca ala care-l citeste folosind display-ul unui monitor isi chinuie ochii cu o munca silnica.

3. Nu exista comunicare cu oamenii care posteaza comentarii

Acest lucru se intampla dintr-o gramada de cauze, dar cea mai importanta este nepasarea celui care detine editorial blogul.

El ori este prea ocupat sa raspunda comentariilor, ori cei care au comentat sunt prea prosti pentru a merita raspuns, ori sunt prea multe injuraturi ca sa merite efortul, ori… Prin urmare, voi puteti injura, eu nu vad raspund.

4. Blogul este vazut ca o obligatie

Adica nu are nimeni chef de el, e in plus, e cerut de sefi.

In aceste conditii, a baga blogul in seama echivaleaza intr-un fel cu a fi entuziasmat de-o zi de sambata petrecuta la munca.

Intim, probabil ca unii spera ca moda asta sa treaca. La fel de intim, unii simt ca treaba asta cu blogul de fapt nu prea ii priveste. Pur si simplu, ziarul incearca sa profite de imaginea lor.

5. Nu se publica pe blog decat textele din ziar

Blogul are calitatea de-a putea gazdui si altceva decat textele clasice publicabile in ziar. Poate oferi mesaje scurte si relevante despre o gramada de lucruri, poate fi instrument de branding pentru ziarist si pentru ziar, poate fi unealta de comunicare cu publicurile tale.

Hai ca asta suna a gluma, nu?

Care este efectul acestei atitudini

In aceste conditii, cele doua ziare pierd. In special, pierd bani.

Blogurile acelea pustii atrag in continuare comentarii, dar nu formeaza in jurul lor nici comunitati, nici macar publicuri omogene interesante pentru clientii publicitari.

Unii vor spune ca in ciuda acestei nepasari sunt postate o gramada de comentarii.

Sunt de acord, exista comentarii, dar foarte multe dintre ele au nervozitatea celor care stiu ca vorbesc singuri.

Se injura mult, se contesta superficial. Lipseste dialogul aproape in totalitate. Din cand in cand, se infiripa cate ceva intre cei care au aceeasi opinie sau intre cei care simt nevoia sa se injure in calitatea lor de oameni cu pareri opuse sau de simpatizanti ai unor echipe diferite.

Astfel, realitatea momentului este ca, in mare, blogurile ziarelor de sport n-au nicio calitate importanta. De fapt, asa cum spuneam, nu prea sun bloguri.

Interviu destept pe 3Surse

Stefan Beldie — Wed, 07 Jul 2010 08:17:20 +0000

Emi a stat de vorba cu Scott McIntyre, expertul SBS in fotbalul asiatic. Dialogul lor poate fi citit si recitit pe 3Surse.

De ce si recitit? Anumite informatii din interviu se refera la cateva nume exotice de fotbalisti care ar putea in viitorul apropiat sa faca furori inclusiv in campionate tari din Europa.

Povestea a 3$ bine investiti

Stefan Beldie — Fri, 02 Jul 2010 11:14:39 +0000

In 2005, am platit 3$ pentru o cartela Connex si am rezervat cu ajutorul acesteia domeniul www.fiibarbat.ro

Imi doream atunci sa fac un site pentru barbati asa cum nu exista altul in Romania. Tin minte ca aveam o gramada de idei in minte si ca as fi jurat ca toate acele idei sunt categoric cele mai bune dintre cele ce pot fi gandite.

Din pacate, pentru a pune in practica acele ganduri aveam nevoie si de niste cunostinte tehnice, care in cazul meu erau reduse. Atat de reduse incat… mai bine va povestesc o intamplare ca sa va lamuriti pe indelete cum statea treaba

Ai auzit de Marius Chelu?

Pe atunci stateam in chirie impreuna cu Razvan, baiatul dirigintei din gimnaziu.

El lucra pentru Connex si avea la munca un coleg care se pricepea sa faca site-uri, cred ca Ovidiu il chema. La un moment dat, am purtat o discutie la telefon cu Ovidiu pentru ca el sa se lamureasca cam ce as dori eu de la noul site.

In timpul discutiei, Ovidiu mi-a mentionat ceva despre un anume Marius Chelu. Automat, m-am gandit ca e vorba de bani in plus, ca doar Marius Chelu nu venea sa-mi faca mie site-ul pe gratis. Am intrebat cu ce ne-ar putea ajuta concret respectivul, iar Ovidiu mi-a explicat in detaliu cat de important este sa-l avem.

Ulterior, spre finalul discutiei, am apucat sa inteleg si eu ce era cu acel baiat. Marius Chelul era felul incare ajungea la mine pronunarea cuvantului “MySQL -ul”, sistemul de gestionare a bazelor de date

Inceput, munca, investitii…

Pana la urma, salvarea mea a fost dezvoltarea platformelor de blogging.

Astfel, am investit vreo 50$ in cumpararea definitiva a domeniul www.fiibarbat.ro si am lasat in urma aceasta pagina alb-verde-albastra-gri din istoria de inceput a site-ului.

De atunci si pana acum, am avut grija ca blogul sa beneficieze de ce poate fi mai bun: continut original de calitate, o tema wordpress premium, un sistem performant de gestionare a abonatilor , interactiune desteapta cu cititorii, o platforma de gestionare a forumului asociat blogului de la VBulletin etc.

Acestea au inseamnat de fiecare data munca si bani. A trebuit sa invat singur o gramada de lucruri despre gestionarea unui site, cu toate implicatiile de natura tehnica si cu cele care tin de marketing-ul online.

De asemenea, mi-a trebuit multa rabdare in momente neplacute – precum atunci cand unii s-au gandit sa fure continut de pe Fii barbat! sau cand altora le-a placut atat de mult numele blogului incat si l-au introdus in slogan

Celor din prima cateogire n-am ce sa le transmit, mi-e mila de ei. Celor din a doua le dau o veste relaxanta: am inregistrat din timp marca la OSIM

Primii bani

La inceputul acestui an am primit doua oferte pentru cumpararea blogului.

Prima a venit din partea unui tip care sustine ca are experienta in dezvoltarea unor proiecte de acest tip si cea de-a doua de la o firma care comercializeaza produse pentru barbati.

Pana in acele moment nu ma gandisem la o eventuala vanzare, atunci am facut-o si am ajuns rapid la o concluzie: vreau sa dezvolt acest proiect in continuare.

Cred sincer c-am fost inspirat mai ales ca zilele trecute am lansat primul produs pe care-l comercializam prin intermediul blogului - ghidul scris de Alex David: “Cum sa vorbesti cu o femeie”.

Astfel, am avut ocazia sa ma bucur din doua motive: in primul rand ca n-am vandut atunci si in al doilea rand ca vindem acum propriile noastre produse.

Ce are special acest blog

Mi-aduc aminte ca la un moment dat Vali Petcu lansa o provocare interesanta catre ziaristi care se laudau cu succesul propriilor bloguri. Ceva de genul “luati un blog de la zero si faceti ceva din el fara sprijinul ziarului sau al televiziunii la care lucrati”.

Fii barbat! este un astfel de proiect. E luat de la zero, e un blog neafiliat vreunei retele de bloguri, nesustinut de vreun publisher online cunoscut. Nu a beneficiat de promovare TV sau prin ziare. A crescut pe propriile picioare si se bucura de o bucurie speciala.

Citeste comentariile postate in dreptul textelor scrise pe blog si vei putea observa cu usurinta la ce ma refer